Un gest normal

[MOLDOVAN V. DORIN]

Aş fi vrut să-ţi scriu mai multe

Dar acum nu mai doresc,

Gându-mi fuge, îmi joacă feste,

Te-aş uita, dar nu poftesc.

Ai fost parte din trecutu-mi,

Stau pe gânduri, socotesc,

Vai ce timpuri petrecut-am,

Dar au fost, nu mai vorbesc.

Şi ce nopţi şi ce mai zile

A trăit tandemul nost",

De iubire şi-mplinire

Fost-am tare bucuros!

De-nchid ochii să mă hodin,

Te găsesc în al meu vis,

Chiar de merg, aştept, mă-nclin,

Văd scrisoarea ce ţi-am scris.

Nu-mi dă pace despărţirea,

Poate n-a fost bine-aşa,

Timpul, vremea şi iubirea

Vor decide calea mea.

Nu ştiu cum trăieşti acuma

Şi ce gânduri ţi-ai făcut,

Suflet, vis sau chiar iubirea,

Le doreşti ca şi-n trecut?

Sau la vremuri noi vin toate

Ce schimbate le doreşti,

Să le treci ca fiind uitate

Şi iar tainic să iubeşti?

Zbucium aprig am în suflet

Dar şi-un zâmbet de bun gust,

Timpul trece, stau şi cuget

Nu-s pe patul lui Procust.

Sorb din farmecul luminii

Ce intră pe geamul meu,

Este raza străjuirii,

Ce-mi inspiră un drum nou.

Mă orbeşte şi-mi curg lacrimi

Tot privind în susul ei,

Fără noimă, fără patimi,

Doar așa, de dragul ei.

Bunăoară asta-i viaţa

Este grea, dar e frumoasă,

Când te vezi de dimineaţă,

Te gândești de e sfioasă.

Avem parte de iubire, de necazuri, bucurii,

Totul e să ai puterea

Să trăieşti, dar om să fii.

Să-ţi mai scriu, nu ştiu de-i cazul

Ce-am în gând şi despre suflet,

El se luptă în tot cazul

Pentru bine, dor, în cuget.

Mai bine-mi deschid fereastra

Larg, să văd în depărtare,

Să zâmbesc, să am speranţa

Şi căldura de la soare.

Nu-ţi mai scriu, am încheiat,

Aste rânduri grăitoare,

De gândesc, am terminat,

Şi-am să uit de supărare.

Stau pe spate şi mă uit

Fix, la lustra din tavan,

Am un zâmbet tânguit

Chiar că sunt un prostăvan.

Eu aici sunt, tu acolo

Ai plecat, m-ai părăsit,

Drum să ai, chiar bun dincolo

Dac-aşa-i catadicsit.

Pe fereastră îmi scot capul

Bucuros de-a mea gândire,

Zâmbesc scurt, privesc în largul

Spaţiului imens cu zile.

Mă aşez calm în fotoliu,

Şemineu-i cu noroc,

Fac scrisoarea ghem, pun doliu

Şi-o arunc direct în foc.

 

                                                                                                            28 Martie 2014

                                                                                Moldovan V. Dorin - Brasov

 

 

[MOLDOVAN V. DORIN]

Multumesc tuturor pentru sincerele fraze.

Domnule Ionel Mony Constantin, va multumesc foarte mult pentru sinceritatea analitica a poeziei. Ati reusit foarte bine sa scoateti in evidenta si partea buna si cea mai putin buna a poeziei, in asa fel ca autorul sa nu se simta penibil. RESPECT!

Nu ma consider poet, ci doar o persoana care in 20-35 minute, reuseste sa astearna pe hartie cateva ganduri, in versuri.Mai mult nu-mi ia sa scriu o poezie(sau cel putin asa le numesc). Nu am rabdare. 

[Corina Militaru]

Desprinderea de trecut, un gest normal! :)

[Sofia Sincă]

Ați adunat aici toate scrisorelele de pe la început de 1900... Știu și eu câteva de pe la bunica:

Și pe foaie de lăstun

îți scriu dragă că-s nebun

de mai vii cu vers pe-aici

îmi faci pielea de arici.

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

"Nu-ţi mai scriu, am încheiat,

Aste rânduri grăitoare,

De gândesc, am terminat,

Şi-am să uit de supărare.

Stau pe spate şi mă uit

Fix, la lustra din tavan,

Am un zâmbet tânguit

Chiar că sunt un prostăvan."

Îmi permit aici să sugerez autorului o modificare minoră referitoare la cuvântul"prostăvan" care corect se scrie "prostovan", doar dacă nu cumva este un regionalism.
Nici " mă uit fix la lustra din tavan" nu sună foarte poetic, dând lectorului o senzaţie ciudată în privinţa ocupaţiilor autorului în timpul său liber.

Am ales versurile citate deoarece ele copleşesc cititorul prin sinceritatea discursului poetic şi îşi merită categoric Likeul acordat. Aş spune totuşi că prea multă sinceritate strică,chiar dacă vorba autorului,în titlu, ea pare "UN GEST NORMAL"