Vom dantela-n sicrie

[Vezi blog]

Oricât de mult aş vrea să nu mai pleci
privindu-te în ochi şi suspinând întruna,
tu mă respingi cu-aceleaşi gesturi reci
de parcă-am rupe-n două săptămâna.

Curând vom ştrangula pendula de perete
şi vor cădea secunde-n tot ce este vechi,
pământul meu ascuns în umbre şi regrete
va prinde rădăcini prin stele neperechi.

Vom dantela-n sicrie iubiri nepieritoare
cât ploile prin ceruri mai au de colindat,
pe tâmplele clepsidrei am răsădit o floare
şi picură nisipul din tot ce mi-a fost dat.

Se pierde veşnicia prin lacrimi, prin tăcere
în palma mea sărutul îmboboceşte clipa,
se-aude printre gânduri a timpului durere
şi nu-nţeleg de ce îmi este frântă-aripa.

[x]

Va multumesc suflete dragi pentru popas, lectura si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

se-aude printre gânduri a timpului durere
şi nu-nţeleg de ce îmi este frântă-aripa.

Grea întrebare.

Frumos.

da Coza

[Corina Militaru]

Vom dantela-n sicrie iubiri nepieritoare
cât ploile prin ceruri mai au de colindat,
pe tâmplele clepsidrei am răsădit o floare
şi picură nisipul din tot ce mi-a fost dat. :)

[Sofia Sincă]

O poezie tristă între timpul de acum și celălalt... etern. Moartea face parte din noi, însă suntem datori să ne purtăm lutul prin simţuri sacre, încât și dincolo de noi să răbufnească iubirea.

Am citit cu plăcere!

Sofy