Vom cerne maladia, împreună

[Valeria Merca]

sonet

Apăsătoare, ceața ne-nconjoară.

Își face loc prin cele slabe oase,
Din firu-i gros tot coase și descoase
Și-o ține-așa, din zori și până-n seară.

În suflete, cu storurile trase,
Orbecăim, pentru a câta oară? 
Prin teama care zilnic ne-mpresoară,
Sleiți de-amar, de frig și de grimase.

Ne plângem morții, cu durere-n glas,
Dar stăruim în lene și minciună,
Trăim din amintirea ce-a rămas,

Ce ar putea să ne mai recompună?
Ca vitele luate de pripas,
Vom cerne maladia, împreună!

[Valeria Merca]

Mihaela, Lisia, alese mulțumiri! 

[Vasilisia Lazăr]

Trebuie să trecem și prin asta. Împreună pare mai ușor. Felicitări, Valeria! Impresionant și copleșitor în același timp.

[Mihaela Popa]

dureros, adevărat, trist
trăim vremuri apăsătoare şi tu ai redat foarte bine starea

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc, Mihaela, Chris! :)

Drag!

[Chris]

un sonet plin de amaraciune :(

foarte frumos...

[Mihaela Suciu]

Ce trist! Vin cu drag, Valeria, dar n-am sita cu ochiul tău fin. :))

[Valeria Merca]

:) Mulțumesc, Gabriel Cristea! Un comentariu inedit! Mi-a plăcut!

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc, Dinca Valerian pentru lectură și  comentariu!

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Sofia, a fost cu adevărat, o provocare, dat fiind faptul că de curând, într-un alt grup / site literar am experimentat sonetul (atât cel italian, cât și pe acela shakesperean). Acolo am postat alte două sonete. Cum îl scrisesem și pe acesta, m-am gândit să-l postez aici.

[gabriel cristea]

Apăsător, șerpuitor sonet/la fel ca mâgla ce ne înconjoară/mai bine-am bea un vin de Dubonnet/pentru-a ne face viața mai ușoară...și-apoi ,,vom cerne maladia, împreună''. Apreciez sonetul tău, Valeria Merca! :)