sonet
Apăsătoare, ceața ne-nconjoară.
Își face loc prin cele slabe oase,
Din firu-i gros tot coase și descoase
Și-o ține-așa, din zori și până-n seară.
În suflete, cu storurile trase,
Orbecăim, pentru a câta oară?
Prin teama care zilnic ne-mpresoară,
Sleiți de-amar, de frig și de grimase.
Ne plângem morții, cu durere-n glas,
Dar stăruim în lene și minciună,
Trăim din amintirea ce-a rămas,
Ce ar putea să ne mai recompună?
Ca vitele luate de pripas,
Vom cerne maladia, împreună!
Adaugă un comentariu
Mihaela, Lisia, alese mulțumiri!
Trebuie să trecem și prin asta. Împreună pare mai ușor. Felicitări, Valeria! Impresionant și copleșitor în același timp.
Vă mulțumesc, Mihaela, Chris! :)
Drag!
un sonet plin de amaraciune :(
foarte frumos...
Ce trist! Vin cu drag, Valeria, dar n-am sita cu ochiul tău fin. :))
:) Mulțumesc, Gabriel Cristea! Un comentariu inedit! Mi-a plăcut!
Vă mulțumesc, Dinca Valerian pentru lectură și comentariu!
Mulțumesc, Sofia, a fost cu adevărat, o provocare, dat fiind faptul că de curând, într-un alt grup / site literar am experimentat sonetul (atât cel italian, cât și pe acela shakesperean). Acolo am postat alte două sonete. Cum îl scrisesem și pe acesta, m-am gândit să-l postez aici.
Apăsător, șerpuitor sonet/la fel ca mâgla ce ne înconjoară/mai bine-am bea un vin de Dubonnet/pentru-a ne face viața mai ușoară...și-apoi ,,vom cerne maladia, împreună''. Apreciez sonetul tău, Valeria Merca! :)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE