Taina flăcărilor gemene

[Ella Blue]

Eu te iubesc de la-nceput de lume. 
Nedespărțiți, în altă emisferă, 
Eram un suflet, fără chip și nume, 
Ca două flăcări prinse într-o sferă. 

Îngemănate, sărutam Lumina, 
Plutind către Iubirea absolută. 
Ne-mpartașeam cu pura și divina 
Taină a lumii, încă nenăscută. 

Și te-am iubit în fiecare viață,
La margini de clipă, la capăt de cer. 
Te-am căutat rătăcită în ceață. 
Și-ai venit întregind al vieții mister.

[gina zaharia]

Flăcări gemene... ce frumos ard!

[Gabriela Grădinariu]

 Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Remarc strofa a doua.

da Coza

[Chris]

Frumoasă poezie până la ultima strofă unde sunt de acord cu antecomentatoarele mele. :))

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ultima strofă schimbă ritmul și nu e bine.

Și te-am iubit în fiecare viață,/ Și te-am iubit în fiecare viață,

La margini de clipă, la capăt de cer./ La margine de clipă și de cer./

Te-am căutat rătăcită în ceață. / Te-am căutat orbecăind prin ceață.

Și-ai venit întregind al vieții mister./ Și-ai apărut în viața mea - mister.

Poate la ultimul vers s-ar mai putea umbla. E doar o sugestie. Poezia place. Te mai așteptăm!

[Sofia Sincă]

Frumoasă poezie, interesantă... are ceva mirific în ea. Merge bine până la ultima strofă, când ai schimbat accentul de pe versuri şi ne porţi aşa puţin, ca pe un teren accidentat.

Dar mi-a plăcut mesajul!

Sofy