Viața-i doar un anotimp!

[C.Titi Nechita]

Vom mai avea vreodată timp

Să mai fim oameni pe pământ

Când viața-i doar un anotimp

Uitat de toate câte sunt?

 

Ne-ar trebui mai multe vieți

Și timp s-avem să le trăim

S-ajungem cele bătrâneți,

Pe drum să nu orbecăim!

 

Dar timpu-și vede de-ale lui

Și poate noi ne cam grăbim

Uitând că tot umblând haihui

Viața de praguri o zdrobim.

 

Viața e doar un anotimp

Ce se petrece vrând nevrând,

Iar noi ne plângem tot de timp

Noduri în papură cătând.

 

Clipe se-adună rând pe rând

Și ar mai vrea un anotimp

Să mai trăiască pe pământ,

Dar timpul nu mai are timp!

 

Vom mai avea vreodată timp?

[Mihaela Popa]

într-adevăr " vom mai avea vreodată timp?"

[Grig Salvan]

Frumoasă și caldă elegie despre efemeritatea vieții și trecerii noastre pe pământ, despre erori și regrete, despre vise și neîmpliniri, despre pierderi și negăsiri. Citit cu plăcere.

[C.Titi Nechita]

Mulțumesc frumos de popas și semn, d-le petrut dan!

[petrut dan]

Bună întrebarea și mai mult ca sigur că mulți dintre noi și-au pus-o, un conflict mereu actual între inimă și minte, am citit cu interes, stimă!

[C.Titi Nechita]

Mulțumiri de popas și semn, d-le Mihai Katin!

[C.Titi Nechita]

E o bântuire de care nu putem scăpa, d-na Vasilisia, timpul și anotimpul ce este de fapt viața.

Mulțumesc frumos de popas și semn!

[Mihai Katin]

Vom mai avea vreodată timp

Să mai fim oameni pe pământ

Când viața-i doar un anotimp

Uitat de toate câte sunt?   cat   de  frumos  si  cat  de inspirat   felul  de  a pune  aceasta intrebare  la  care  nu  raspund  pentru  ca  inca  nu   stiu   daca  fiecare are  un  anotimp   anume...

cu  pretuire!

 

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, dar eu aș renunța la penultima strofă, dar și la ultimul vers. Așa cum e, devine obositoare repetiția timp/anotimp. Dar e numai părerea mea, dumneavoastră sunteți autorul.

Cu drag!