Viaţa ca o diferenţă

[Vezi blog]

Mă întreb cât de multe am împărţit între noi,
rămân dezamăgit câteodată că, parte
din ele au avut disproporţii, nu le enumăr
las viaţa să-şi ducă răzbunarea până la capăt,
iubirea noastră trecuse de mult apogeul,
simţeam împreună fiecare fior, alinam trupul,

sărbătoream iertarea, bucuram cuvintele,
gesturile scăpate instantaneu ştiam cui aparţin
ele veneau în oglindă, singura diferenţă era
că, nu trăiam întotdeauna aproape,
plângeam revărsarea luminii pe gene şi tremurau obrajii
ca două frunze de plop fără ca vântul să le atingă,
paşii sărutau pământul şi nu trebuia să ne căutăm,
din adâncurile lui veneau sentimente de linişte,
de preamărire a unor destine împovărate de dor,
şi totuşi undeva am greşit,
eu am rămas cu prea multă viaţă la ultima despărţire
mă întreb dacă poţi veni să iei ce-ţi aparţine din ea,
dacă nu, o transform în moarte pe a mea
şi te caut dincolo unde lumânările ţin loc de stele,
niciodată pe cer, niciodată căzătoare!

[x]

Multumesc Angelina, esti minunata!

Cu mare drag!

[x]

Crede-ma Sofy ca inteleg fiecare cuvant, dar nu am avut curajul niciodata sa lupt pentru mine, am luat din viata durerea ca o jertfa!

Cu drag si pretuire!

[x]

Valerian iti multumesc din suflet pentru gandurile bune!

Cu pretuire!

[Corina Militaru]

Viaţa ca o diferenţă, este o perspectiva, dar mai există şi cea a vieţii ca o adunare. Mai întâi, poate, doar două foarte mărunte bucurii, apoi trei, patru... :) 

[Nădejde Angelina]

Admiraţie!

[Sofia Sincă]

Uneori/de multe ori, scrii ca şi cum acestea ar fi ultimele versuri... Nu e bine George pentru sufletul tău. Tu pui mult suflet şi multă trăire, aici în versuri. Cred, sper să cred că nu cunoşti adevăratul sens al cuvintelor pe care le scrii... sau poate da. Ceea ce spui tu este valabil doar, doar în prag de...

Este foarte valabilă pentru mine acestă poezie.

Apreciere şi stimă!

Sofy