versetul în doi

[gina zaharia]

aș fi inundat câmpiile cu nedumeririle tale

aș fi renunțat la spinii de companie

pe talpa unui ocean

aș fi fost ucenicul

care umple ulciorul cu scene de dragoste

aș fi jucat în cazinourile arborilor de lumină

poate aș fi trișat cât să ai visteria plină cu mine

 

dar am întârziat într-un golf

care-mi tot verifica numele

(trăgea de timp clar că era gelos)

nu reușea să mi-l scrie citeț pe umbrele răsăritene

soarele încă mai zgâria scări babilonice

între mine și tine

 

ghicitul în stele e un mijloc de comunicare

din pridvor mă zărești când curăț noaptea de dor

amprenta palmei mele mai e pe inima ta?

spiridușii se dau în leagăn

pe o felie de iarnă se cântă colinde

(versetul în doi)

[gina zaharia]

îmbrăcat de sărbătoare

răsăritul își adună magii pentru fiecare câte unul

crengile trecute prin oceane

își strâng comorile sufletului

e atâta freamăt în petecul acesta de alb

încât toate izvoarele își umplu albiile

cu strălucire

mulțumesc, Sofy!

[gina zaharia]

ei, una era în raza mea, Ioan, dar întreaga iarnă-i în ecou divin

mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Emoţii în prag de sărbătoare trecute la suprarealism. De la răsărit vine iubirea, de la răsărit vin magii să colinde.

Poemul este un amestec dintre descătuşarea visului eului poetic şi eliberarea spiritului.

Admiraţie, Sofy!

[gina zaharia]

Când colindele vin de sub oceane:)

Mulțumesc, Dragoș! Onorată!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Metaforă... mi-a plăcut!

E un alt mod de a trăi şi a simţi.

Consideraţie,