Uroborus

[chindea maria elena]

amintiri de mâine

 

în brațul meu șuieră un ecuator încă nebotezat

și-a cules toate literele

cu pielea prea subțire pe omoplați

să nu le rănească hamul zborului nouă lumi cunoscute

vor mușca zăbala văzduhurilor

curbez lumina din oase

să-mi pot atinge

esența

aprind patul lui procust în care lumea își exilează visele

arachne nu le mai țese armură de carne

să nu orbească

focurile abisului le voi linge ca pe sare din cauc de ventricul

strămoșii îmi vor arde gâtlejul cel vechi

pe care au curs păcate

și viziuni ciobite de gravitație

în canin de ursită n-am să întârzii mai mult de o moarte

îți promit iubite

zăbovesc doar să mă spăl depărtărilor

 

și tu să ai timp să îmbraci haină sacerdotală

 

ca un fulger voi îmbrățișa lumea

topind-o

[chindea maria elena]

Mă străduiesc Lisia, chiar de unii se vaită că-i arde!..... Deh, fiecare ne confruntăm cu aspecte ale dualității! Importantă este străduința noastră...... Îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Știi Miha, am devenit doar mai conștientă și responsabilă față de darurile ce mi s-au făcut! Și ca un berbec autentic străduiesc să pun reflectoare pe zone virgine! Așa cum mi-am ales o zonă de nișă să pun în valoare potențele omului și identitatea lui cosmică!

[chindea maria elena]

Bioritmurile existenței Sofy produce talazuri în noi! Și noi suntem când pe val, când sub! Importantă e înaintarea! Îmbrățișări! Mari Ela.

[chindea maria elena]

Nikol, ceea ce se petrece la nivel macrocosmic se petrece și la nivel microcosmic! De unde concluzia că te sperie propriile transformări, pentru că noi înșine stârnim apocalipse!:))) Mustirea viului............

[Marioara Visan]

Fascinant.

[Chris]

frumos, multă fortă în ultimele versuri, - un fulger, nici mai mult, nici mai puţin  :)

[Ion Lazăr da Coza]

Încântat!

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

curbez lumina din oase

să-mi pot atinge

esența

.........................................

ca un fulger voi îmbrățișa lumea

topind-o

„A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.” (O. Paler)

Tu ești Lumină, Gerra. Deci Iubire!

[Mihaela Popa]

Gerra, maestra metaforelor inedite ieșite, parcă, dintr-o răsuflare; eu cred că tu poți aprinde  focul doar  uitându-te la grămada de vreascuri.  La mine aprinzi mereu focul cunoașterii unor laturi ce până în acel moment nu le-am observat, le-am văzut, simțit, dar nu am știut exprima, și o faci tu și o faci foarte bine.

Admirație!

[Sofia Sincă]

Creând și topind lumi. O idee oscilantă între trăire și meditație. Combinaţii de metafore între lumină şi întuneric, bine şi rău ceea ce defineşte natura umană. Și multă ardere, de fapt, consumație. Mediul etern al existenței.

Deosebită admirație,

Sofi