Urme în timp

[Gabriela Raucă]

Te scriu în gândul meu, cu litere de-o șchioapă,

Ca să te pot citi ușor, vrând să te chem,

Când ochii obosiți, cândva, or să înceapă

Să caute-al tău chip în strofe de poem.

 

Te desenez în vis, cu frică de coșmaruri,

Ca să te pot simți gravat în amintiri,

Când se vor sterge-ncet în ale vremii valuri,

Trăirile adânci și-adâncul din trăiri.

 

Te cânt în suflet azi, ca să rămâi și mâine,

O cheie de-nceput, pe-al vieții portativ

Ori nota în urcuș, pe treptele divine,

Un semn trimis de ieri, în timpul relativ.

 

Te modelez, sculptând în ochii mei statuie,

Din chipul tău frumos pe care îl ador,

Când înspre tine las privirea să se suie

Ori de clipesc timid, la tine o cobor.

 

Te desenez și-ți scriu cu litere de-o șchioapă,

Când visele apar, în suflet și în gând

Și modelez în cânt privirea, să încapă

În urma ce-a lasat un timp, ușor trecând.

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc pentru comentariu și aprecieri. Am observat și am corectat eroarea.

[Mihai Katin]

banuiesc  ca  nu  ati  observat  scrierea in titlu a inceputului de  poem

Te modelez, sculptând în ochii mei statuie,

Din chipul tău frumos pe care îl ador,

Când înspre tine las privirea să se suie

Ori de clipesc timid, la tine o cobor.   un catren  pe care  il  apreciez  prin  modul  in care  sentimentele  pot  transforma   existenta   fizica  intr-o  metaforica  statuie   mitica    necesara unui    drum al privirii tematoare....

interesant poem!