un goblen lucrat la viteză, viu colorat

[petrut dan]

din perspectiva sufletului pot avea o sănătate

perfectă

fotografia de acum zece ani

indubitabil

un exemplar la fel cum îl știți

poate mai sur

 

cobor cele zece trepte ce despart parterul

de

restul clădirii

mi se pare un moment futurist

periplul prin această lume

 

nici tastele nu mă ascultă

la cuvântul iubire dispozitivul se zguduie deși îl țin setat

în modul silențios

pisica mea se face frate cu dracul

noaptea aud un fel nou de a scuipa la streșini

 

asemănător virusului gripei

intru în camera ta, întind goblenul pe genunchi

gata să-l prind în jurul gurii

ca pe o batistă purtătoare de intrigi,

 

frumos dantelată.

[Monica Pester]

Toată lumea se întreabă ce  a   vrut să spună poetul. Poetul nu vrea să spună, el pune în vorbe ce îi transmite memoria tLui celulară . Emoții trăite, observate, povestîtè sau intuite. Memoria lui nu face alegeri ĺogîce sau din vreun protocol de esență ĺirică. Èl iŕègistŕează în șuvoi ce i se trimite de Sus și ne onorează cu încrederea de a-i înțelege meandrele sufletului și ale subconștientului săù. Fiind însă mereu vorbă de Iubire și Femeie, ce ðevîn teme predilecte în scrierile Poetului, nu ne mai punem întrebări ci ne lăsăm duși și seduși de melodia interioară, rezonănd pe stilul oferit. 

Ășadar, Poete,

[Stanescu Valentin]

Dan, încerc să scriu ceva dar nu ştiu ce să ştiu... Mi-a plăcut ’’ noaptea aud un fel nou de a scuipa la streșini’’. Îmi pare că poemul nu e încheiat. Să ies din încurcătură las sub semnul de lectură rama cadru de goblen sub înţelepciunea Zen...