Un fulg de gând, spre Dumnezeu

[gina zaharia]

Bătrân ocnaş, nu-ţi mai ajunge sarea,
Galerele sunt goale, lanţurile grele?
Îţi plânge sufletul şi aşteptarea
Şi parc-atârnă timpul în ulcele.

Ce lupte-ai dus în viaţa dintre veacuri?
Cu braţele-ai plimbat sirene-n mări?
Prin tot pustiul nostru nu trec leacuri,
Ci umbre doar, și-aceela-n alte zări!

Bătrân ocnaş, te văd pe digul serii
Trecând agale, lâng-un zmeu de piatră,
Pe umeri porţi mantaua-nstrăinării;
Ţi-am dăruit-o-n zbor spre niciodată.

E grea şi zdrenţuită pe la coate,
Ţi-e frig, ţi-e foame, cât mai ai de tras?
Păcatele ascunse-n zid sunt toate 
Sau ai restanţă, prea bătrân ocnaş?

Ţi-aş petici cu umbre haina roasă,
Ţi-aş arunca un lanţ din trupul tău,
Îţi este teamă, hrana prea geroasă
Va fi un fulg de gând spre Dumnezeu?

De ce-ai lăsat să fugă toţi piraţii
Cu marea-n saci de smoală, marea ta,
Când au furat-o, au strigat cu toţii
Că tu eşti hoţ şi pui de haimana.

Zadarnic ai găsit-o plânsă toată,
Zăcea cu pietrele de gâtul morii,
Se răsucea în munţi de dor uitată
Şi tot cânta romanţa înserării.

Ocnaş bătrân, e-un pat de fân la vale,
Cândva era-nflorit pe răsărit,
Opreşte-te din împletita-ţi cale,
Şi culcă-te pe valul infinit.

[gina zaharia]

"Este asa

Ca intreaga 

Viata o mori!''

Mulțumesc, Rodica! Semnul tău e vrajă...Oooo, de-aș muri cu rost:)

cu mare drag,

g

[lecu rodica]

Cine simte cit intelege, cu siguranta   are trupul zdrentuit si sufletul prizonier...

,,Tu,cel ce cunosti masura sperantelor,

Puterea trupului,capatul suferintei

Tu,care  plutesti in memorie,

Pe experienta veacurilor,

Prieten la catarama cu Ecleziastul,

Cel ce a vazut desertaciune aievea,

Mincatorule de nopti si zile,

Suferind la 40 de ani

De dorul vinarii de vint,

Nu este asa

Ca intreaga 

Viata o mori?''

[gina zaharia]

Patul de fân m-a orbit, Maria! Adună magia dulce-amară...

Îmbrățișări, draga mea!

[Belean Maria Ileana]

o poezie plina se traire pana la durere...

felicitari Gina!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ioan! Mă bucur că l-ai aflat...

[gina zaharia]

Vasile, de la tine, de la mine, am încropit de-o modificare:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Frumos ai spus, Sofy: legenda ocnașului! Lanțurile pot fi uneori de mătase, tot grele ni se par!

Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

Pânza mării e aceeași doar unghiul din care am privit-o îmi tot derula imagini șirete...

Drag de trecerea ta Vio,

[gina zaharia]

Ocnașul acesta nu are liniște, Gerra,  trăiește în fiecare dintre noi, diferă doar lumina din pietrele sale.

Mulțumesc pentru scările infinitului de pe care mi-ai trimis  gândul de astăzi.

[Sofia Sincă]

Savuros text... deşi trist. Fiecare avem poate de dus idei de ocnă în spate... până la finit.

Ai scris o legendă Gina, a celui care cară lanţuri grele spre mântuire, o poezie cu sentimente de compătimire, originală şi melodioasă.

Am citit cu încântare, Sofy!