Trenul vieții

[Camelia Ardelean]

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,

Cu fiecare ton de vodevil,

Din amăgiri la metru sau la kil,

În trenul vieții, legănat pe șine.

 

Și amorțită-n trista balansare,

Pe culoar mă mai strecor tiptil,

Din martie și până în april,

Pândind la colț o dulce alinare.

 

Imagini rare-mi strigă prin fereastră,

Chemându-mă, avide, să cobor.

Mă simt, subit, precum un infractor,

Ce-și fură propriile flori din glastră.

 

Mă ispitește soarele de-afară,

Sătulă sunt de negură și ploi,

Dar mult mai liberă mă zbat în roi,

Decât să bâzâi singură-ntr-o gară.

 

Prefer atunci anosta deplasare,

Chiar de mă simt strivită de tavan.

Un cer fără de stele-ar fi în van,

Căci n-aș discerne zorii de-nserare.

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, aveți dreptate! Am înlocuit "metri" cu "metru". Din păcate, la versul de care spuneați, nu am cu ce să înlocuiesc "culoar", ar fi sunat într-adevăr mai bine un cuvânt din 3 silabe, cu prima silabă accentuată! În tren sunt, însă, cam puține variante. Stimă,

[Ionel Mony Constantin]

BRAVO!

 E bine că nu mă simt şi eu ca un infractor când vă aduc laude !

[Sofia Sincă]

E bine, e mult mai bine decât altele. Mesajul este clar, poezia are cursivitate.

Ar mai fi unele conveniente.

Din amăgiri la metri sau la kil, - la metru - sună mai bine

Versul doi din strofa doi este ieșit din ritm. Îi lipsește o silabă. Nu că nu ar merge și fără ea, dacă ar fi potrivit din cuvinte cu altfel de accente.

În rest e bine.

Sofy