Tot ce simt și ce-ating este viu

[gabriel cristea]

Zbor cu-albastre penaje, în zori,
Spre câmpia ce leagănă flori;
Mă înalț, mă cobor - E un vis?
Parcă-s vântul din ierburi, proscris…

Nu mi-e clar de e noapte sau zi;
Norii vâslesc pe-ntinse tării;
Versu-i rebel - o pală de vânt
Ne’nțeles, între cer și pământ.

Tot ce simt și ce-ating este viu;
Mă-mpletesc printre arbori - nu știu
Dacă-mi sunt, de le sunt poezii
Ce foșnesc dintre maci sângerii…

Freamăt devin și-aievea mă-mbăt;
Ape de-alint, sub flori de omăt,
Șopotu-și trec și-n pietre m-afund;
Tac și respir - Ce fluier profund!

Un adânc, albe scoici, țărmul gol;
Din ceramici mă-nalță un stol;
Păsări de-azur, nisipuri și grind
Călătoare, prin mine vuind…

Frăgezimi de dumbrăvi și de dor,
Cum aș sti să mă nalț, să cobor,
De n-ați fi, de n-aș fi, poate, vis
Pe-ale plopilor coame proscris.

[Stanescu Valentin]

Gabi, o uluitoare poezie care ne înseninează chipul şi dă aripi trupului în imaginarul zbor de unde am fost alungaţi... Mulţumesc pentru plutirea fără aripi!

[Monica Pester]

Prin versul tău, Gabi, pari că vii din alte planete. Ne încarci cu sentimente, uneori necunoscute, pe care trebuie să ni le descifrăm. Asta face atât de bine la suflet !

Gabi,

[Maria Mitea]

 gabriel ai scris un poem de îmbată cititorul ca un cântec, ca un zbor ... vrăgește cititorul, nu cred că am mai citit așa ceva pân acuma ... un poem ca gustul Umami, îmbibat cu tot ce e mai bun pe lume, - așa da,  poezia e mai presus chiar și decât perfecțiunea imaginată, și lumea,  .... Sincer, când l-am întâlnit pe Dumnezeu așa era ca poemul tău ... 

[gina zaharia]

Din ceramici mă-nalță un stol

Minunat!

[Ada Nemescu]

Plutesc pe aripile versului frumos!

* să mă-nalț, să cobor *

Mă ascund într-un nor :))

aDa

[Denisa Curea-Popa]

Zbor între real și ireal, captivant. 

Cu bucuria lecturii