Ştii, mamă,
viaţa are prea multe indicatoare,
dar niciunul de întoarcere,
să mă ducă la naşterea mea,
să îţi simt plânsul de stea
să mai pot fi copil,
când mă ţineai de inimă
să nu scap visurile.
Acum clipa ţipă şi eu tac
vreau să-ți aud cântecul de leagăn,
iubirea să se legene pe genunchii tăi,
tainele lumii să-mi adoarmă pe buze.
Mamă ești o rugăciune venită
din suflet de copil
înălțată către stele pe un fir de durere,
o lacrimă de dor
pe care o caut în ochii lui Dumnezeu.
Mă rog, Doamne, să mai plângi
să o pot cuprinde în palmele clipei
să se nască-n cuvânt.
Știi, mamă, zilele sunt întrebări
ce-și caută rostul,
eu un punct în infinitul vieții.
Ți-am fotografiat surâsul
îl developez de câte ori mi-e dor.
E în alb și negru, dar îl colorez
C-un "Te iubesc"!
(Poem dedicat mamei la 8 luni de când s-a stins,19 iulie 2016)
Adaugă un comentariu
Copleșitor, Lavinia! :(
Am să corectez! Mulţumesc din suflet pentru apreciere, da Coza! Mă încurajează mult cuvintele tale! Cu preţuire!
"Te iubesc"! > „Te iubesc!”
Răvășitor!
Încă o realizare poetică.
Drag,
da Coza
Mulţumesc frumos pentru popas şi preţuire, dragă Valeria, dragă Corina!
Sensibil, frumos! :)
Știi, mamă, zilele sunt întrebări
ce-și caută rostul,
eu un punct în infinitul vieții.
Ți-am fotografiat surâsul
îl developez de câte ori mi-e dor.
E în alb și negru, dar îl colorez
C-un "Te iubesc"!
Semn de ...înduioşător popas.
Drag,
Mulțumesc pentru popas și apreciere, Laura!
Frumos si impresionant!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE