Negociez cu Dumnezeu
ca oamenii să-nflorească
şi pomii să iubească
sub clar de anotimp,
să fie un schimb de fiori.
Printre ramuri de vise,
simt chipul celui drag,
mă leagă la ochi
cu dragostea,
vrea să ne jucăm
de-a v-aţi ascunselea,
unul în sufletul altuia.
Tu trişezi şi-ţi deschizi
din când în când inima
să mă zăreşti în irisul clipelor.
Negociez cu timpul
să te văd mereu ca acum
imună la miopia lumii
prin ochi să-mi treacă Pământul
să văd tot ce n-am înţeles,
culegând din oameni
puterea de a vedea nevăzutul
iubirea de a înţelege nonsensul;
prin vene să-mi curgă Cerul
să simt tot ce n-am trăit,
culegând din îngeri,
zborul neatins de căderi
lacrima nesorbită de zei.
În noi înfrunzi-va lumina.
………………………………………
Pe o pânză de destin
noi doi ne legănăm
ca nişte copii uitaţi de timp...
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc pentru apreciere, d-le Bolache!
O poezie ca un joc frumos!
Mulţumesc frumos, Mihaela!
”
Pe o pânză de destin
noi doi ne legănăm
ca nişte copii uitaţi de timp...”
frumos, frumos spus!
Mulţumesc pentru lectură şi apreciere, Valeria!
Mulţumesc pentru popas şi încurajare, da Coza!
Frumos! Am citit cu plăcere.
non-sensul > nonsensul
O poezie candidă, cu tentă de zbor peste cascada metaforelor!
Curaj!
da Coza
Mulţumesc, dragă Denisa! Te pup!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE