Tărâmul stelelor vii

[Ada Nemescu]

Motto: O stea trandafirie în ochi îți lăcrima  - Arthur Rimbaud

Apune vremea iubirilor naive?

Aprins, aprins  e ochiul minții

În ștreangul bietelor uitări

O iudă-și socotește-arginții

 

Măcinând nisipuri cu dinții

Se tânguie valurile vechilor mări

Într-un decor în care zburdă sfinții

Sfintelor catedrale, risipitelor gări

 

În visul meu, un zbor cu îngeri copii

Iubirile naive sunt jocuri vii. Himeric

Ce urlă luna-n dinți de lup. Plecată de-aș fi!

Mă urmărește-un ochi verzui și sferic.

 

Îmi arde-n vintre lumina pe-ntuneric

Sunt propriul actor în temnița din trup

Mă răscolește, tainic, un râs ciudat, homeric

Dorințe-n viața veșnică erup.

[Ada Nemescu]

@ Petruț Dan... am revenit pe text, destul de mult... mulțumesc pentru răbdare

aDa

[Ada Nemescu]

Am revenit după o pauză impusă.

Sper să vă găsesc sănătoși, în ciuda caniculei, iertați întârzierea:

Lisia, mulțumiri pentru toleranță, sfat, răbdare...

Nikol, generoasă și împăciuitoare, mulțumesc!

Ramona, sunt onorată de trecerea ta și timpul acordat.

Alex, ai creionat tu însuți un comentariu poetic, mulțumesc

Petruț Dan, acum sosită, mă ocup (atât cât mă va tolera și...muza)

aDa, cu mulțumiri

[petrut dan]

Tot aștept să revii pe text!...)

[bolache alexandru]

Trupul e i temniță din care sufletul privește cu juind la stele... Iubirile naive sunt jocuri vii, focuri vii... Frumos universul pe care îl creionezi în versurile tale. Drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere! 

[Nikol MerBreM]

Cu adevărat un ,,tărâm al stelelor vii", poemul tău, Ada! L-am citit de câteva ori, e bogat în metafore picturale, dar și pline de înțelesuri, aș cita aproape fiecare vers! Finalul și întreaga atmosferă poetică m-au dus cu gândul la sonetele lui Shakespeare. Să tot citești!

Drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr]

Poate pentru a nu fi dus în eroare cititorul (vezi că trei persoane l-au identificat ca fiind sonet), ar trebui să delimitezi un pic altfel strofele. Esența, mesajul rămân, totuși eu cred că ritmul ar trebui puțin revăzut. Dar e numai părerea mea. 

Cu drag!

[Ada Nemescu]

Te așteptam, Grig. Mai exact așteptam comentariul totdeauna elaborat. Cunoștințele temeinice de filozofie și alte minunate abilități (în esență, omul bun) se recunosc în fraze construite asumat. Când spun acest lucru, mă refer la comentariile (pe care le vânez) și la textele prietenilor noștri de pe site. 

Sunt adevărate antinomiile dintre iubire și ură, naivitate și luciditate, angelic și demonic, de  aici nevoia din final: Plecată de-aș fi!

mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

Lisia, apreciez comentariul tău mustind de sfaturi. 

Nu am plecat cu gândul la un sonet, așa a curs, finalul e neprevăzut, dar așa am simțit.

Promit, însă, că voi reveni pe text.

Mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

Dacă domnul Mihai Katin s-a oprit să mă citească, mai apoi să aleagă o strofă preferată, chiar să găsească o magie  fiolosofica  ce radiaza  precum  un  apus   de care  nu  te  poti   desprinde...

sunt onorată!

aDa