Tămâiază cu Lumină

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Când se lasă înserarea, nălucirea mă străbate,

Iazul ţese iarba-n spuză, cetluire în căuşe,

Se apleacă la izvoare, din pământ mai trage-n tuşe

Paşi în fumul de verbină, anotimpuri însetate.

 

În uluce-mi doarme chipul, noaptea coase din cenuşă,

Amintirile sunt flăcări, tălmăcesc în mucigaiuri,

Cioplitorul vinde apă, zvârle zilele-n alaiuri,

Din Hiade* curge timpul, mă colindă-ncet la uşă.

 

Iar în lutul de sub casă plâng doar cruci încremenite,

Zac luceferii în ele - fumul paşilor în clipe,

Adumbresc poveşti, cuvinte... toate stau să mă-nfiripe...

Straie albe, răstignite în mătănii aurite.

 

Deodată se aprinde luminarul de răşină,

Cioplitoru-mi vinde apă tămâiată cu Lumină.

 

 

 

 

 

* roi stelar, cel mai apropiat de Sistemul Solar;

denumirea provine de la numele Hiadelor,

din mitologia greacă; nimfele ploii;

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Adelaide,

Mă bucură semnul tău de lectură! Îţi mulţumesc pentru apreciere!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vasilisia,

Îţi mulţumesc mult! Onorat de popasul tău în pagină, mă bucur dacă ţi-a plăcut!

Complimente,

[Valeria Merca]

...

''Iar în lutul de sub casă plâng doar cruci încremenite,

Zac luceferii în ele - fumul paşilor în clipe,

Adumbresc poveşti, cuvinte... toate stau să mă-nfiripe...

Straie albe, răstignite în mătănii aurite.''...

Semn de incantator popas! Pretuire, 

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări!