Suflete bolnave

[Nădejde Angelina]

Ne zâmbesc pe faţă de înduioşează,
În noian de vorbe ne tot dau târcoale
Şi teatral, cu tact, ne manipulează,
De părem a fi puncte cardinale.

Le deschidem uşa sufletelor noastre,
Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,
Cuibăriţi ca şerpii fac prin noi dezastre
Răspândind otrava, provocând ruina.

Deghizaţi în flori chiar de-s mărăcini
Trag cu sete seva dragostei din noi,
O prefac în larve secerând tulpini
Şi ne pierdem crezul...  şi ne lasă goi.

Etalând credinţa ca pe-o marfă-n piaţă,
Fac să-nduioşeze mii de  muritori
Şi la fel ca Iuda,  ne vor vinde-n viaţă
Pe arginţi murdari... triştii scamatori.

Şi bravează-n oameni plini de bunătate,
Defilează zilnic cu iubirea steag...
Germenii de ură plămădiţi în noapte,
Vor creşte deodată şi-i vor da-n vileag.

Nu vor reuşi cu-a lor  josnicie
Să ucidă-n  toţi  cinstea şi omenia,
Sufletele lor − o leprozerie
Ce în putregaiuri ... scaldă agonia.

[Nădejde Angelina]

Lili, am scris-o cu lacrimi în ochi! Suferim când suntem dezamăgiţi de cei din jurul nostru dar ni se rupe sufletul când cei pe care-i iubeşti şi în care crezi, te dezamăgesc!

Mulţumesc, suflet frumos, de trecerea ta!

[Sofia Sincă]

În mesaj, în versuri se simte revolta pentru neomenie, pentru neoameni. Ai întocmit caracterul, tabloul celor prefăcuţi care ne manipulează cu puterea lor retorică sau cu locul social.

Îmi place biciul care se simte în poezie.

Dar, cam mulţi de şi, iar la strofa întâia, ultimul vers este mai scurt.

De părem a fi puncte cardinale. - De părem a fi doar puncte cardinale.- cred că rezolvă situaţia.

Să ucidă-n  toţi  cinstea şi omenia, - Să ucidă-n  toţi  cinstea şi-omenia,- eu aşa am citit

În rest prozodie bună, poezie serioasă.

Apreciere!

Sofy