Suflet de mătase

[Camelia Ardelean]

În palme port un suflet de mătase,

Culori de gheață-n valuri înfășor.

Pe soclul rece, zâmbetele mor,

Pătrunse de-umezeală până-n oase.

 

Îl mângâi tandru, ca pe-o jucărie,

Prevăd fiorul unui plânset stins.

La tâmple-apusul jarul și l-a nins,

Pândind un răsărit, din inerție.

 

Resimt bizara sorții-apropiere,

M-acaparează crudul abordor.

Retransformat în clovnul-infractor,

Aștept tăcut o nouă-amnistiere.

 

Pe-o mare despletită și bolnavă,

Ating timid un colț de infinit,

Din pumnii nopții, răni au răsărit,

Mă zbat în a destinului epavă...

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, varianta propusă de dvs. nu sună rău deloc (de fapt, sună super!!), așa că o să o folosesc, mulțumesc frumos! :-)

Rolul cratimei din versul 14 era să lege cele 2 cuvinte, pentru a suna armonios, legat, și a nu ieși din măsură. Dar, fiindcă cele 2 vocale (a și u) nu se alătură, după cum spunea Ana, am înlocuit cu altceva (provizoriu sau... nu). Mă bucur că vă place, în rest! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, mă bucur dacă am reușit să vă înfior puțin! :-) Așa este, amândouă variantele fiind corecte (amnistie și amnistiere), am ales-o pe a doua, pentru rimă! Mulțumesc pentru indulgență, o să am totuși în vedere versul de care spuneați, poate-l pot îmbunătăți! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc mult, Laura, de cuvintele frumoase, strofa citată și promovare! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, dragă Ana, pentru analiza ta întotdeauna pertinentă, pentru sugestii și aprecieri! Am încercat să fiu mai sarcastică puțin, fiindcă și viața asta e uneori sarcastică în ce ne privește, dar probabil că s-a adunat tot sarcasmul în strofa a treia, de a ieșit atât de rece. :-)

Am schimbat în versul 2 din ultima strofă, deocamdată cu o variantă de probă, fiindcă nici eu nu eram foarte mulțumită de cratima aceea. Mă bucur că îți place titlul, mi s-a părut o "găselniță" potrivită, dat fiind fragilitatea asemănătoare a celor două componente. Cu drag, 

[Ion Lazăr da Coza]

Transport în palme-un suflet de mătase, > În palme port un suflet de mătase,

Nu văd rostul cratimei din v14.

În rest, ce s-a spus... e bine spus.

da Coza

[Sofia Sincă]

Și mie îmi plac metaforele din care ies fiori, cum ar fi versul 2 și nu numai. Dar se simte câte o sforțare, pe ici pe colo, câte o frază greoaie cum  ar fi, Retransformat în clovnul-infractor, și câte o rimă forțată, cu ar fi, Aștept tăcut o nouă-amnistiere. Elegant ar fi fost aministie, dar desigur nu mai rima.

Însă îți zic și ție cum mai zic uneori: o dată nu se pune.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Laura H.]

Pe-o mare despletită și bolnavă,

Ating cu geana-un colț de infinit,

Din pumnii nopții, răni au răsărit,

Mă zbat în a destinului epavă...

O poezie plăcută, expresivă. Mi-a plăcut!