"Suflet de copil pribeag" - revenire asupra textului

[Elena Mititelu]

Suflet de copil pribeag

 

 

Sunt un copil pribeag, cu sufletu-ntristat,

în orice zi mi-e hrană gustul dramei ,

eu pentru tata, Doamne, nu am existat,

dar n-am simţit nici ocrotirea mamei.

 

Păcat că mai găsim ca mine mulţi copii,

ce nu au cunoscut copilăria,

ei n-au văzut cum sunt părinţii grijulii

şi n-au ştiut ce-nseamnă bucuria!

 

E dureros că mai aflăm şi azi copii,

umblând cu mâinile prin tomberoane,

găsind cu mare greu, dar nu pe farfurii,

un colţ uscat de pâine, când li-e foame.

 

Mă dor ochii de plâns că mai găsim copii,

ce nu pot, chiar de vor, să-nveţe carte,

trăind cu mult necaz prin cocioabe pustii,

ducând povara vieţii mai departe.

 

E trist că mai găsim ca mine mulţi copii,

cerşind cu mâna-ntinsă-n colţ de stradă,

sunt scoşi, loviţi de-aşa zişii părinţi,

pe vânt, pe soare, ploi sau pe zăpadă.

 

Muncind din zori până în nopţile târzii,

nu pot dormi de-a palmelor durere,

de ce, Doamne, în lume ca mine-s mulţi copii,

de ce nu avem nicio mângâiere!?

 

Prietene, ca noi nu ţi-aş dori să fii,

n-aş vrea să ieşi cu noi pe-aceeaşi poartă,

păcat că peste tot aveţi exemple vii

şi nimeni nu ne schimbă trista soartă!

                                                                               26-03-2013

Suflet de copil pribeag …………….revenire asupra textului

 

Sunt un copil pribeag, cu sufletu-ntristat,

în orice zi mi-e hrană gustul dramei ,

eu pentru tata, Doamne, nu am existat,

dar n-am simţit nici ocrotirea mamei.

 

Păcat că mai găsim ca mine mulţi copii,

ce nu au întâlnit copilăria,

ei nu au cunoscut părinţii grijulii

şi nu ştiu ce înseamnă bucuria!

 

Perdea de ploi se lasă peste ochi zglobii,

că nu pot, chiar de vor, să-nveţe carte,

ca mine, necăjiţi, prin cocioabe pustii,

îşi duc povara vieţii mai departe.

 

E dureros că mai aflăm şi azi copii,

umblând cu mâinile prin tomberoane,

găsind cu mare greu, dar nu pe farfurii,

un colţ uscat de pâine, când li-e foame.

 

E trist că lângă mine şi alţi pirpirii

cerşesc cu mâna-ntinsă-n colţ de stradă,

sunt scoşi, loviţi de-aşa zişii părinţi, să ştii,

pe vânt, pe soare, ploi sau pe zăpadă.

 

Muncind din zori până în nopţile târzii,

nu pot dormi de-a palmelor durere,

de ce, Doamne, în lume ca mine-s mulţi copii,

de ce nu avem nicio mângâiere!?

 

Oare în foruri, sus, sunt doar palavragii

ce-şi schimbă ciclic jeţul cald şi moale,

nu-i doare, fiindcă au suflet de papugii,

că stăm cu şobolanii în canale.

 

Prietene, ca noi nu ţi-aş dori să fii,

n-aş vrea să ieşi cu noi pe-aceeaşi poartă,

păcat că peste tot răsar exemple vii

şi nimeni nu ne schimbă trista soartă!

 

                                                                           31-03-2013

                                                            

 

 

 

[Elena Mititelu]

Din păcate se întâmplă, Luminiţa, şi suferă copiii! Mulţumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Mesajul emoționează, însă haina în care l-ai îmbrăcat lasă de dorit.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

     Mesaj limpede, profund, actual.Emoţiei care ne cutremură sufletul atunci când îl citim , adăugăm însă şi un alt gest pentru aceşti oropsiţi? Tot dragul!

[Bonnie Mihali]

păcat că... nimeni nu ne schimbă trista soartă!

Un adevăr dureros, ignorat - din păcate - de multă lume.

[Sofia Sincă]

Compasiune pentru toţi copii lumii! Şi eu sunt tare prinsă de tristeţe la gândul copiilor care sunt obligaţi să trăiască în lipsuri din cele mai elementare, mai ales comparând, la noi, traiul opulent ai celor ce le-au luat drepturile.

Poezia ta reflectă tocmai aceste evenimente foarte întâlnit pe la noi.

Mă alătur sentimentului tău sensibil!

Sofy

[chindea maria elena]

Da, e trist să fi copil pribeag - dar şi dacă ai ambii părinţi şi-s nişte monştri, nu-i nici o fericire!...vârsta!... Da, e greu să fi copil pribeag - dar, odată depăşită ca vârstă, e cazul s-o depăşim şi ca trăire, alchimizând totul, privind totul din punct de vedere al plusului pe care l-a adus, cel al sensibilităţii! Cu drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Păcat că mai găsim ca mine mulţi copii,

E dureros că mai aflăm şi azi copii,

Mă dor ochii de plâns că mai găsim copii,

E trist că mai găsim ca mine mulţi copii,

Se repetă prea mult „copii” și obosește.

Mesaj care te copleșește.

Cu drag,

[LUMINITA SCOTNOTIS]

of, Elena, ce trist e adevarul! pretuire

[Elena Mititelu]

Melania, de cele mai multe ori tristeţea merge la braţ cu bunătatea! Mulţumesc!!