Mă tem de coada de topor

[Elena Mititelu]

 Mă tem de coada de topor

 

Demult, demult, odată,

O Toaipă şi-o Secure,

Pornite rău pe ceartă,

Mergeau înspre pădure.

Şi cum fugeau nervoase,

Au întâlnit o Bardă,

La fel, numai angoase,

Ca ele – fără coadă.

– Unde te duci, surată?

A întrebat Securea!

Răspunse supărată:

– Mă duc să tai pădurea!

M-am săturat de toate;

Mă cred aşa neroadă,

Copacii au dreptate,

Când eu stau fără coadă!?

– Stai! Strigă Toaipa tare;

Dacă nu ne unim,

În nici o încercare,

Noi n-o să izbutim!

Şi dondănind aiurea,

Aşa, cu planuri mari,

În cearta cu Pădurea,

Loveau Fagi, Ulmi, Stejari

Dar cum coadă n-aveau,

Să taie n-aveau spor,

Mai mult zgomot făceau,

Când… iată un topor,

Cu coadă lungă, tare,

Sări în ajutor.

Şi-aşa de-ncurajare,

Le spuse-ncetişor:

– Voi n-o să reuşiţi,

Oricât v-aţi agita…

V-arăt cum să loviţi,

Vă dau şi coada mea…

Eu, o să stau ascuns

Şi, dacă m-ascultaţi,

După cum v-am şi spus,

Dreptatea căpătaţi.

Le dete-n grabă coada,

În dos se cuibări.

Încearcă prima Barda

Şi tot nu nimeri.

– Dar chiar mă superi, soro,

Ce frică e pe tine!?

Dă-n Stejarul de acolo,

Ascultă-mă pe mine,

Nu vreau să-l văd! Duşmanul,

Să nu mai stea-n Pădure,

E mândru, cum curcanul,

Loveşte-l tu, Secure!

– Arată-mi dar, Topoare,

Căci eu nu mă pricep,

Pe unde să dau oare,

De unde să încep!?

– Loveşte-l în coroană,

În inimă… hai, taie,

Conduce de pomană,

Nu-l vezi cum se înfoaie!?

– Vai, eu nu sunt în stare,

De mult… m-a ajutat,

Mi-a dat o codă…  oare,

Să fac aşa păcat!?

– Şi tu mă superi, Bardă,

Te-a ajutat de mult.

Acum vrea să vă piardă,

Doboară-l la pământ!

Tu, Toaipă stai retrasă,

De parc-ai înlemnit,

Ori ţie nici că-ţi pasă…?

Aşa n-am pomenit!

Şi coada mea v-am dat,

Vă sprijin. În zadar…

Vi-i milă neaparat,

De falnicul Stejar!?

Mă uit, ura m-apucă.

Deşi eu nu mă bag,

Stejarul e pe ducă,

Ar fi mai bun un Fag!

– Hai, Toaipă, uite coada,

Nu sta aşa… umilă,

Mă sperii precum Barda;

Mi-i rău, mă ia cu silă…

              * * *

 

Stând gânditor Toporul,

Un tremur îl apucă,

Văzând că-i taie sporul

Şi planul e pe ducă…

Dar starea nu durează,

Şi le explică iar,

Să meargă, dar cu pază,

Direct la Pădurar.

Să-i spună că Stejarul,

Manager nu e bun,

Că suge cu paharul,

Din sevă şi-i bătrân…

Că ele nu au coadă

Când şeful, drept aiurea,

Nu are ochi să vadă

Şi-a zăpăcit Pădurea.

Să-l schimbe cât mai iute,

Spunea pe multe game,

Din codru chiar să-l mute,

Să facă din el scame.

Şi-a strâns în jur Copacii

Şi tineri şi bătrâni,

– Vedeţi, m-apucă dracii,

Să-l văd din nou stăpân!

Toaipa, Securea, Barda,

Înspre Topor cătând,

Dorind să curme sfada,

Îi spuse surâzând:

– Nu reclamăm Stejarul,

Îi spunem drept în faţă,

Ce face Pădurarul,

Ştie-a Pădurii viaţă!?

              * * *

 

– La Pădurar nu mergeţi,

Să reclamaţi, nu vreţi,

De ce nu înţelegeţi…

Coadă n-o să aveţi!

Să facem un memoriu,

Prefer să nu-l semnăm;

Luând în derizoriu,

Noi n-o să câştigăm!

Degrabă îl trimitem ,

Direct la Pădurar,

Articole emitem,

La oricare ziar,

Să afle lumea păsul,

Să ştie cum trăim,

De nu se schimbă fesul,

De oftică murim.

Şi arătând trufia:

– Vă jur pe coada mea,

Eu nu-mi doresc şefia,

Deşi… aş merita…

 

          * * *

 

Se strofoca Toporul,

– Văzând că nu-i cu cine,

Nu-i colaboratorul,

Să facă ce-i convine…

Iar cele trei surate,

Fiind şi mai nervoase,

De gestul lui mirate,

S-au întors către case.

Toporu-atunci în grabă,

Schimbând foaia pe loc,

Încercând altă treabă,

Aprinde un alt foc…

Înlocuindu-şi coada ,

Cu ditamai prăjina

Şi-ntinzând tare coarda,

Ca să-şi ascundă vina,

Către Stejar se duce,

Vezi…să-l avertizeze,

Deşi l-ar vrea pe cruce,

Aşa…să se distreze.

Şi-i spuse plin de-amar,

Că cele trei surate,

Se duc la Pădurar,

Să-şi caute dreptate…

Îl ascultă Stejarul

Şi plin de experienţă,

Simţind cum arde jarul,

Pătrunde în esenţă:

– Nu cred, orice s-ar spune,

Să-mi facă-aşa ceva…

Dar nici nu m-aş opune;

Mă uit la coada ta!
 

               * * *

 O Toporâşcă hâdă,

Putând oricând să jure,

C-o să ajungă-n ciudă,

Stăpână pe Pădure,

Nu prea ieşită-n lume,

Tăciune-acoperit,

Trăind din proaste glume,

Prostia i-a unit.

Şi convingând Securea,

Pe Teslă şi pe Bardă,

Ce s-au trezit aiurea,

Din nou prinse-n cireadă.

Asemeni ca Toporul,

Pe funcţii mari mizară

Şi întărind soborul,

De scris se apucară.

O teslă ruptă-n gură,

De tot fiind străină

Şi mustăcind a ură,

Semnează fără vină.

Baltagul, nu la urmă,

Fără să vadă-n pagini,

În spiritul de turmă,

Aşa…pentru imagini…

Semnat-a fără jenă.

Apoi la Pădurar,

Cu rânjet de hienă,

Au mers. Nu în zadar.

Că iute Pădurarul,

Venit-a în Pădure

Şi doborând Stejarul,

Se-ndreaptă spre Secure,

Spre Toaipă, Teslă, Bardă…

Şi-a spus, să se-nţeleagă,

Că cine n-are coadă,

Ar fi bine s-aleagă…

Să pună în tandem,

O vorbă din popor,

Ce-i sfântă şi-azi :,,Mă tem

De coada de Topor!”

Schimbarea se produce,

Neaşteptat potop,

Păduri-i pune cruce,

Numind stupid un… Plop,

Înalt, fără coroană,

Purtat de vânt uşor,

Împins ca de Satană,

De coada de Topor.

 

            * * *

 

Şi uite-aşa povestea,

Ce tare m-a durut,

S-a încheiat de-a vestea,

Pădurea a pierdut!

Iar cele trei surate,

Scăpate ca din puşcă,

Şoptesc, pe-ascuns, mirate,

Privind spre Toporâşcă,

Rămase fără coadă,

Ştirbite-n guri mai rău,

Aşteaptă să le cadă…

Sec… ,,Titlu de erou”.

Toporul, plin de sine,

Manager, lângă Plop,

Coada mai sus o ţine,

Făcându-şi din ea dop.

Iar tinerii Lăstari,

Din toţi cei mai pierduţi,

Să crească alţi Stejari,

Stau tot mai abătuţi

Şi-aşteaptă duşi de vânt,

În timp ce şi-alte scule,

I-apleacă la pământ,

Privind spre ei fudule.

Dar dacă stai deoparte,

Uşor o să constaţi,

Că am mare dreptate,

Cu coada lor să-i baţi.

Să faci o coadă lungă,

Din cel bătrân Stejar,

Să dai, ca să ajungă,

Chiar pân’ la Pădurar,

Să simtă şi să-ndure,

Că doar n-a fost miop,

Să dea peste Pădure

Stăpân, un ultim Plop!

Iar Pădurar de-aş fi,

Chiar de nu e uşor,

Pe toţi i-aş potoli,

Cu coada de Topor…

Aş face-n jur lumină,

Dând jos pe cei comozi,

Căci ţara este plină

De foarte multe cozi

 

 

Morala

 

C-aşa e-n lumea seacă,

De la bătrâni la plozi.

Găseşti rar… lemn de toacă,

Mai des… lemn pentru cozi!

 

 

 

 

Bardă -  secure cu tăişul lat şi coadă scurtă, întrebuinţată mai des în cioplitul lemnului şi, odinioară folosită ca armă de luptă.

Secure -  unealtă formată dintr-un corp de oţel cu tăiş şi un ochi în care se fixează o coadă din lemn, folosită pentru doborârea arborilor, la scurtatul şi despicatul lemnelor,la cioplit. Întrecut -  armă de luptă.

Topor -  unealtă pentru tăiat copcii, pentru despicat lemne, format dintr-un corp de oţel, cu tăiş şi un orificiu în care se fixează o coada din lemn tare.

Toporâşcă -  topor cu coadă scurtă folosit altă dată ca armă de luptă.

Toaipă -  unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile.

Teslă -  unealtă cu coadă scurtă, cu tăiş metalic lat şi curbat, folosită de dulgheri, rotari şi dogari.

Baltag -  topor cu coadă lungă, întrebuinţat şi ca armă de luptă. Regionalism -  baltac

 

[Elena Mititelu]

Gerra, mulţumesc pentru trecerea atentă!Voi încerca...
Cu drag,

[Elena Mititelu]

Lisia, mă bucură trecerea! Am scris din mijlocul acţiunii care s-a întins ca timp... după ce am postat mi-am dat seama că am relatat cu prea multe amănunte, încărcănd. Oricum după sărbători revin asupra textului.
Cu mulţumiri,

[chindea maria elena]

Îmi plăcu fabula - parabolă a ta! Altfel şi eu cred că ar mai trebui oleacă scurtată, co0mprimată cumva pentru un impact mai mare! Cu drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Citit cu interes. Da, trebuie sintetizat textul, fiindcă, știi cum se zice, ce e prea mult strică.

Cu drag,

[Elena Mititelu]

Mulţumesc, Augusta, când revin asupra textului voi ţine seama şi de părerea ta!

Mă bucură vizita,

Elena

[Elena Mititelu]

Sofy, aveţi dreptate, voi reveni cât pot de repede să văd ce pot face!!

Cu sinceră prietenie, mulţumesc pentru popas şi ajutor,

Elena

[Elena Mititelu]

Da Coza, când am timp o să revin asupra textului! Mulţumesc pentru sugestie!!

Elena

[Elena Mititelu]

Mulţumesc, Gabriela, şi eu am trăit, m-a afectat deşi n-am fost implicată. E mare problemă cu cozile de topor care se înmulţesc precum ciupercile după ploaie...

[Chris]

La oricare ziar

 "orişicare" ritmează mai bine, dar dumneavoastră decideţi.

E frumoasă parabola, am citit-o cu plăcere!

[Sofia Sincă]

Sunt de acord cu Ion, te pierzi în descrieri inutile, parcă ai sta pe loc. Se poate comprima la jumătate, cel mult. Morala se ghiceşte din primul sfert al parabolei sau fabulei... ce vrei tu să fie.

Cu prietenie, Sofy!