stau de vorbă cu singurătățile
mă strigă pe nume
nu știu cine mai sunt
din ultima ploaie a rămas un chip crăpat de pământ
pe care toți l-au călcat în picioare
apoi l-au întrebat dacă printre rădăcini
s-au ascuns semințe de cuvinte
să încolțească poemele când apa învață drumul
e secetă-mi spui
și eu tac într-un loc fără nume
norii își spun povești pe cumpăna unui cer
prea neștiutor să-mi înece amarul
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iunie 1, 2014 la 3:44pm
-
Semințele de cuvinte au răsărit. Deosebit, Anna!
Notă: cu toții suferim de această boală, timpul se contractă din ce în ce mai mult, totuși... rupem din el ca să o citim pe poeta Ana Sofian. :)
-
Comentariu publicat de Ana Sofian pe Iunie 1, 2014 la 9:57am
-
Reverența mea există, domnule...doar că se face deseori în tăcere...din lipsa de timp
anna
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 1, 2014 la 2:57am
-
spui \ spun
Ca întotdeauna, plastic.
da Coza
PS: Ana Sofian, de ce nu faci o reverență către cititorii/comentatorii tăi, mulțumindu-le?
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE