Soldaţii nimănui

[Vezi blog]

Din visuri multe am făcut statui,
le-am asezat pe socluri din zăpadă,
treceau călări soldaţii nimănui
luând arcada pleoapelor drept pradă.

Mi-au tremurat cuvintele-n ninsoare,
bucăţi de nori pe cer prindeau contur,
mi se furau statui la întâmplare
desenând pe soclu' al vieţii abajur.

Îmi troieneam privirea cu păcate,
muşcau din tâmplă gânduri neperechi,
se judecau tăceri pentru dreptate
ca un blestem străin de tot ce-i vechi.

Aveam lumină-n palmele-amândouă
când presăram singurătatea-n noapte
şi-n frumuseţea stropilor de rouă

mi-am oglindit zăpezi căzute-n şoapte.

[Agafia Drăgan]

Recitit cu placere. Frumos!

[Sofia Sincă]

Poezia trecută prin filtrul Anei Cîmpeanu și al lui Ion da Coza, a rămas doar de citit și admirat.

Sofy

[x]

Va multumesc domnule da Coza si tie Ana, pentru lectura, indrumare si control!

Cu mare drag si pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Într-adevăr, v8 e un vers important, însă greoi spre imposibil.

Să fie așa: redesenând pe soclu-al vieţii abajur. > desenând pe soclu' al vieţii abajur.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Atentie, măsura are fluctuatii mari in ultimul vers din strofa a doua. Cea cu care rimeaza are 10 silabe, iar ultimul vers are 13 silabe, versurile care rimeaza trebuie sa aibă aceeaşi măsură. Cratima de la soclu-al mai mult strică, rostirea impreună nu face decât să accentueze o silabă stricând ritmul, pentru că pe e si el accentuat, se strică ritmul trohaic. În rest e foarte frumos, mesajul e deosebit, metafore sensibile si inteligent lucrate, plastice, expresive.