Șoapte

[gina zaharia]

Vino pe colina nemuririi mele,

Am în suflet luna şi un lac de stele,

Te voi ţine-n braţe, tu să taci frumos,

Legământul nostru cu drag o să-l cos.

 

Am tocmit cu clipa un alai de flori

Să picteze taina printre sărbători,

Să ne contureze drum spre veşnicie

Și-ntreg universul să mi te dea mie.

 

Te aştept de-o viaţă, cât o să mai pot

Să-mprumut speranţa vie dintr-un port?

Printre continente apele-şi fac valuri

Și mă duc nebune înspre alte maluri.

 

Mă agăţ de-o umbră rece şi pustie

O tot strig pe nume, pare că mă ştie;

Dar se risipeşte-n depărtări tăcute,

Cine să mă creadă, cine să m-asculte?

 

Dorul mă cuprinde şi pe vârf de stâncă,

Liniştea îşi cerne o dorinţ-adâncă,

Te văd printre stele, te văd printre nori

Și plouă cu tine în mii de culori…

........................................................

Strâng la piept scrisoarea, iată, a venit,

Dar slovele-s oarbe şi s-au veştejit,

Trenurile vieţii s-au tot dus spre nord

Și-au trecut în grabă peste-un singur pod.

 

Te-am zărit odată dar erai departe,

Curgeai înspre mare şi-aveai chip de noapte,

Tot şopteai un nume, ce frumos şopteai,

Și spre nemurire-n braţe mă zideai.

 

 

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

of, ce frumos le mai soptesti, GI! PRETUIRE NEMARGINITA

[gina zaharia]

Mâinile tale sunt de aur, Rodica! Și sufletul!

[lecu rodica]

Fosnesc  cu iarba din zavoi

Pricep ce spun fintinile,

Culeg aceste soapte de pe  foi

Cu amindoua miinile...

        

[gina zaharia]

Ok, voi urca șoaptele pe colină, da Coza! Mulțumesc pentru sugestie. Seară frumoasă!

[Ion Lazăr da Coza]

Vino pe terasa nemuririi mele Terasa - ca citadin, mă duce cu gândul la o terasă de cofetărie, ca om al muntelui văd o platformă muntoasă. Deşi formează o uşoară cacofonie, propun colină. Acest cuvânt sugerează ascensiune.

Poezie excelentă.

da Coza

[gina zaharia]

E o scală pe care o tot acaparează alpiniștii de verde, Nuța.  Asta după ce au așezat corola pe umerii lunii ori au fotografiat dansul sirenelor într-o cochilie oarbă, pentru decorul de toată ziua.

Dar știi? Tocmai pentru că NU MERITĂ am putea preface cuvintele în torțe. Să nu orbească în drumul lor spre nicăieri!

Uite că m-ai antrenat într-un gând prietenos:)

Cu tot dragul,

gina

[gina zaharia]

ploaia în culori să-ți fie stare de drag, Aura!

șoaptele inimii să-ți deschidă pagini de strălucire intensă!

cu drag și mulțumiri,

[gina zaharia]

Gerra, știu că prințul fulgerelor ți-e cu ascultare, îndată te teleportează prin universuri fără seamăn de unde culegi descântece pentru nopți aurii și coline de foc.

Acu fiindcă tot îmi sari în ajutor îți dau scrisoarea ceea s-o arunci în patru zări să iasă din ea tot dorul iar în locul șoaptelor să pui miresme de brad și cântec de privighetoare. Apoi îți voi trimite scrisoare de mulțumire... ba nu, gata cu scrisorile, te îmbrățișez de pe acum, știu că ești un mesager și jumătate:)

De aceea mi-ești dragă!!!!

[gina zaharia]

Cerneala din fântâna inimii știe să spargă litere pentru a pătrunde ecoul, Sofy!

O clipă am avut impresia că, de după cortina vieții, pot coordona acest stil.

Dincolo de mine, se întinde zidul...

Mulțumesc, prietena mea dragă!

[Nuța Istrate Gangan]

stii... ii iubim:)

ii intalnim, ne indragostim, ii luam de barbati, le facem copii si ciorba...
DAR OARE MERITA VREUNUL SA LE SCRIEM ATAT DE FRUMOS??????

mai ales cand dispar!!!

la naiba!