Scrisoare (in memoriam Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Pentru că, astăzi, l-am comemorat pe soțul meu, scriitorul Ion Lazăr da Coza, cofondator al acestui site de cultură, la apropierea celor patru ani de la plecarea în eternitate, voi posta aceste versuri scrise în memoria lui. Amintire eternă!

Scrisoare

 

Dorul meu de ziuă, visul meu de noapte,

mai aștern o slovă, chiar de nu răspunzi,

chiar dacă pierdute-s ale tale șoapte

și nu pot să aflu unde te ascunzi,

 

dar atât cât timpul macină secunde,

iar cuvântul încă riduri n-a făcut,

îți mai scriu cu focul serilor arzânde,

așteptând răspunsul unui semn tăcut.

 

Vreau să știi că toate sunt ca la plecare:

mai coboară lupii, de prin munți, și-acum,

unii urlă-n suflet, trist, cu disperare,

alții, în pustia ce le-așterne drum.

 

Te aștept cu rana dragostei pierdute

și cu frumusețea stihului nescris,

cu sărat-amarul lacrimii durute,

să-mi spui că iubirea nu ni s-a prescris.

 

Te aștept, iubite, să-nverzim cărarea

care să ne ducă într-un singur sens,

să zdrobim tăcerea, sfărâmând uitarea

Și-mbrăcând în cântec un pustiu imens.

https://www.mixcloud.com/Gabriela_Rauca/simfonia-culorilor-iubirea-dincolo-de-timp-%C8%99i-spa%C8%9Biu-10-februarie-2024/

Accesând linkul de mai sus, puteți asculta, o emisiune superbă despre iubire - „Simfonia culorilor”, realizată, astăzi 10 februarie 2024, de colega noastră, artista și poeta Gabriela Raucă, pe Radio Prodiaspora - și, începând cu minutul 44:00, un moment cu mine și care are legătură cu comemorarea de azi a soțului meu, moment care ține peste 20 minute. Dar emisiunea e superbă de la un capăt la celălalt, merită s-o ascultați în întregime.

[Elisabeta Drăghici]

Frumos omagiu!

Frumoasă declarație:

... „să zdrobim tăcerea, sfărâmând uitarea

Și-mbrăcând în cântec un pustiu imens” .

Toată considerația!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Atât de trist, atât de frumos. 

[Mihaela Popa]

Tribut adus domnului da Coza care ne lipsește tuturor, dar cel mai tare lipsește autoarei, minunatei Lisia Lazăr da Coza! așa cum spune și Viorel Grădinariu, frumos și dureros!

Dumnezeu să îl aibă în paza sa!

[Monica Pester]

Cântec de leagăn pentru eternitatea ce l-a primit pe Ion Lazăr da Costa cu brațele deschise spre amintirea noastră !

[Viorel Grădinariu]

Frumos și dureros! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Ion!

[Mihai Katin]

Te aștept, iubite, să-nverzim cărarea

care să ne ducă într-un singur sens,

să zdrobim tăcerea, sfărâmând uitarea

Și-mbrăcând în cântec un pustiu imens.

un catren dintr-un  poem al sufletului, al sufletului indurand despartirea ca pe o speranta pentru ca dincolo de imensitatea de pustiu a trecerii dincolo exista ceeea ce doar in adancul fiintei ramane ca tainica speranta, aceea ca sufletele se reintalnesc inevitabil, acesta este drumul fiintei omenesti daruita de Dumnezeu cu har poetic... 

[Gheorghe Pârlea]

Copleșitor de... poetic! 

"...dar atât cât timpul macină secunde,

iar cuvântul încă riduri n-a făcut,

îți mai scriu cu focul serilor arzânde,

așteptând răspunsul unui semn tăcut." 

[Tudor Cicu]

...„Vreau să știi că toate sunt ca la plecare:

mai coboară lupii, de prin munți, și-acum,

unii urlă-n suflet, trist, cu disperare,

alții, în pustia ce le-așterne drum.”...

Versuri de pus pe rană. În poezie, ca și în viață iubirea, care a trecut, este prezentă, sau vine „din viitor” e întruparea poematică a unor trăiri și povești despre soartă şi iubire, despre dragoste şi destin al unui suflet rătăcitor într-un colţ de lume, ori dintre un el pământean şi o ea zămislită în vis, cum auzisem c-ar fi fost Inia Dinia din povestea pe care ne-o spunea mama în copilărie. Poezia ta este și despre întrebările şi răspunsurile cu privire la toate acestea, o poezie despre comunicarea cu cel care ne poate reduce suferința cicatrizată pe rănile mai vechi şi aşteptări, despre poarta vieţii şi drumurile morţii... și numai între cele două porți lumea se va salva prin frumusețe și dragoste.

[petrut dan]

Alex are dreptate și chiar dacă este unul dintre puținele lucruri cu care suntem de acord nu pot decât să salut această reacție a lui frumoasă și adevărată! Este o poezie de dragoste ce transcende și își continuă drumul poate în cerc dorind să închidă sau să deschidă vreo cale sau să ne învețe despre cum/ce este sau ar trebui să fie o iubire sau ACEA IUBIRE imposibil de rezistentă la orice obstacol sau greutate sau trecere a timpului! Un omagiu deosebit, un remember poetic, o readucere în fața cititorului a imaginii iubirii imune la rău care poate fi oricând dată de exemplu și considerată de origine aparținând locurilor superioare acolo unde îngerii sunt cei care hotărăsc destine și  lucruri! One moment in time, deosebit, intim, feminin și propriu formației tale umane și poetice în același timp, exemplar și unic prin expresivitatea și naturalețea dorinței omului de a se împotrivi morții și timpului! Lady!

[bolache alexandru]

Sunt puține persoane care în viață să poată avea o iubire adevărată, lipsită de orgolii ori mândrii deșarte. Acei oameni sunt norocoși! Spun asta pentru că și eu sunt norocos și pentru asta mulțumesc cerului în fiecare zi! Ion Lazăr da Coza și Vasilisia au avut și au în continuare ceva unic pentru că dragostea nu moare! Uneori oamenii își termină rostul aici și se duc acolo unde cerul decide că este nevoie de ei. Pentru cei care rămân e greu pentru că avem senzația că am fost abandonați... Dar nu e așa! Scuză-mă! Poezia e superbă! Felicitări Lisia pentru norocul tău. Iartă-mă dacă acest comentariu depășește pe alocuri textul dar este o poezie de dragoste. Un tribut adus acelei mari iubiri! Și deci este despre același lucru. Felicitări!