Scrisoare

[Monica Pester]

Albastrul care șade-n călimară,

Penița încercată greu de timp,

Se zbat să țeasă foii-o piesă rară

Cerându-i muzei tale anotimp.

Lacrimi amare, o dorință oarbă,

Se-arata-n diamant neșlefuit 

Somnul adânc și nechemat să soarbă

Vise din scrinul tău neprețuit.

Nu ai habar de Luna ce inundă 

Stele de jar aprinse-n jurul ei,

Cu inima bolnavă și flămândă,

Otravă din pahar ai vrea să bei.

Gândul ucide albe nopți în ropot,

Clepsidrele se-agită și se sparg,

În piept, bătaia sună ca un clopot

Când  rătăcești și ultimul catarg.

Iar teama despuiată e în drum,

Zâmbește cu obrazu-i glaciar,

Tu rupe din trecut fâșii de scrum 

Pe-o filă albă, viața-ncepe iar.

[Vasilisia Lazăr]

Vise din manuscrisul zdrențuit.

Inima-ți e bolnavă și flămândă, 

Gonind, trec albe nopți în ropot,

Teama lividă te așteaptă-n drum,

Aceste versuri au mici aritmii pe motiv de accent sau număr de silabe.

Iar aici trebuie eliminată virgula dintre subiect și predicat.

Tu, rupe din trecut fâșii de scrum 

Poezia e frumoasă. E teama, mai bine-zis spaima că trece timpul, viața și încă ai avea multe de spus, de scris... Finalul aduce o notă de optimism.

[bolache alexandru]

Ai creionat viața așa cum este ea cu temeri, cu albastrul care stă în călimară, nopțile trec ca un ropot... Dar viața iese învingătoare iar și iar!

[petrut dan]

Până la urmă ai dreptate viața poate începe oriunde cu condiția să existe dorință, nu moartea învinge, adică de ce am spune că moartea este nesfârșită atât timp cât în lipsa vieții moartea nu ar mai exista ca nimic, deci dacă moartea e veșnică atunci viața e și mai veșnică, așa că da, ai dreptate.

''Pe-o filă albă, viața-ncepe iar.'' Cu drag!

[Nikol MerBreM]

Sunt convinsă că fâșiile acelea de scrum sunt flăcări pe comori. Un poem frumos care se scurge din călimara inimii pe albul foii, odată cu tristețea apăsătoare.

Drag,

Nikol

[Monica Pester]

Sorry, te-am botezat, Ada !

[Monica Pester]

Ai nuanțat foarte corect , Anda.

Tare mult îți mulțumesc. Te aștept oricând !

[Ada Nemescu]

Zbuciumul poetului și teama unei creații lipsită de originalitate, prematură spaimă, firească...

Am citit cu interes, aDa

[Monica Pester]

Un sfârșit e întotdeauna un început, dle Titi Nechita.

Mulțumesc pentru popas!

[Monica Pester]

Valentele dumneavoastră ne aduc  frumosul și bucuria în picături  prețăoase, dle Stănescu!

[C.Titi Nechita]

Un poem ce desfașă necuprinsul!