Schimbul santinelelor

[Vezi blog]

E mult prea diferită lumea fără tine
pământu-n două seri s-a ofilit,
şi clipa care numai ţie-ţi aparţine
de marginea oglinzii s-a strivit.

Se-aude tresărirea vântului în ramuri
pereţii umbre răvăşite împletesc,
şi sprijinind ecoul viselor la geamuri
în labirintul nopţii mă grăbesc.

Se schimbă santinelele-ntre pleoape
pe fruntea mea revin străine ploi,
şi-n golul care mi-a rămas aproape
pun doar speranţa zilelor în doi.

E mult prea diferită liniştea din viaţă
durerea-şi pregăteşte alt contur,
pe undeva se pierd corăbiile-n ceaţă,
lăsând catargul viselor să-l fur.

[Ion Lazăr da Coza]

După pereții, aș pune virgulă.

Apăsător mesaj, dar luminos prin formă.

da Coza

[x]

Multumesc Gina pentru popasul facut!

Cu pretuire!

[gina zaharia]

Catargul viselor... ce aurit poate fi! Cred că de la razele de gând:)

Admirație!

[x]

Multumesc Sofy pentru popas si lectura!

Cu mare drag!

[x]

Adelaide iti multumesc pentru trecere si semn!

Cu mare drag!

[Sofia Sincă]

Acelaș mesaj al iubirii parcurge versurile, acelaș farmec muzical, imperios necesare la poezia clasică. Însă diferă jocurile sentimentale, trăirile cu multitudinea fețelor sale.

Versul patru din strofa trei este mai scurt. Se simte la metrică. 

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Valeria Merca]

"Se schimbă santinelele-ntre pleoape
pe fruntea mea revin străine ploi,
şi-n golul care mi-a rămas aproape
pun doar speranţa zilelor în doi."
Semn de admiratie!

[x]

Multumesc Denisa pentru trecere si semn!

Cu drag!