Santorini

[Nikol MerBreM]

nu-mi mai erai
știam asta
de când adăugasem
în metanierul răbdării
mărgelele deșirate în bagajele tale
de mâna hulpavă a ultimei Circe
spintecătoare de taină
dintre atâtea
doar ei i-am netezit visul tâlhar
decupându-mi
ostenită să mai număr
fereastră spre zbor

și totuși
mi-ar fi plăcut să mă uiți acolo
mi-ar fi plăcut să mă uiți o vreme
pe insula aceea cu nume de sfântă
unde vinul e mai mult decât apa
și bisericile mai dese decât casele

așa poate
ai fi găsit drumul înapoi
mi-ar fi mirosit gleznele a ispită de struguri
zdrobiți în dansul viei
și gândul a smirnă tainică
păstrată în liniștea stâncii

în lipsa ta
dimineața aș fi învățat pescărușii
să te strige pe nume
Dor, Dor
i-aș fi vrăjit cu bucăți de inimă
răsfirate în aerul încă somnoros
ca miresmele pâinii coapte
în soarele de foc al Eladei

așa aș fi rătăcit toată ziua
scrijelind poeme pe ziduri de așteptare
rescriindu-mi în gene setea de noi
căutându-mă în urma tălpilor tale
îndrăgostindu-mă din nou
orbită de varul crud
străjer tăcut al potecilor din Oia

spre seară aș fi îmbrățișat Tyra
odată cu soarele sângeriu
acoperind cu săruturi marea
ce umplea rece
prăpastia dintre noi

din firul Penelopei
tors în caier de lacrimă
ți-aș fi născut fiu
te-am fi așteptat cuminți
cu ochi de mirare
întorși înspre linia orizontului
punând la uscat amintirile
în moara de vânt de pe colină
(mai știi?
avea storuri albastre ca floarea de  myozotis)

am fi stăruit așa
eu numărând apusurile 
el îngânând răsăriturile
până când în sfârșit
ți-ai fi adus aminte
de cea care te strigă pe nume

[Vasilisia Lazăr]

Nikol, m-am bucurat de un poem minunat, unul feminin, sensibil, profund, nostalgic și plin de substanță. Un poem amprentat de trăiri interioare, natural, un poem care te face complice cu autoarea. Mi-era dor!

[gabriel cristea]

Un poem excepțional, Nikol, care pătrunde printre interstițiile sufletului, precum o aromoterapie elenă... 

[petrut dan]

Eu așa am citit,să nu-mi spui că nu asta ai vrut sau alte chestii de genul că am mai avut o discuție asemămătoare , iar dacă nu ți se pare nu trebuie să te iei după mine!) Altceva nu am ce comenta, mi-a plăcut de aceea am și pus varianta. Plus că nu-s prea multe schimbări, m-am străduit!)

nu-mi mai erai
știam asta
de când adăugasem
în metanierul răbdării
mărgelele deșirate în bagajele tale
de mâna ultimei Circe
spintecătoare de taină
dintre atâtea
i-am netezit visul tâlhar
decupându-mi
ostenită să mai număr
fereastră spre zbor

 

și totuși
mi-ar fi plăcut să mă uiți acolo
mi-ar fi plăcut o vreme
pe insula aceea cu nume de sfântă
unde vinul e mai mult decât apa
și bisericile mai dese decât casele

poate
ai fi găsit drumul înapoi
mi-ar fi mirosit gleznele a ispită de struguri
zdrobiți în dansul viei
și gândul a smirnă tainică
păstrată în liniștea stâncii

 

în lipsa ta
aș fi învățat pescărușii
să te strige pe nume
Dor, Dor
i-aș fi vrăjit cu bucăți de inimă
răsfirate în aerul încă somnoros
ca miresmele pâinii coapte
în soarele de foc al Eladei

 

așa aș fi rătăcit toată ziua
scrijelind poeme de așteptare pe ziduri
rescriindu-mi setea de noi

în gene
căutând urma tălpilor tale
mă îndrăgostesc din nou
orbită de varul crud
străjer tăcut al potecilor din Oia

 

spre seară aș fi îmbrățișat Tyra

odată cu soarele sângeriu
acoperind cu săruturi marea
ce umplea rece
prăpastia dintre noi

din firul Penelopei
tors în caier de lacrimă
ți-aș fi născut fiul
te-am fi așteptat cuminți
cu ochi de mirare
întorși înspre linia orizontului
punând la uscat amintirile
în moara de vânt de pe colină
(mai știi?
avea storuri albastre ca floarea de  myozotis)

 

am fi stăruit așa
eu numărând apusurile 
el îngânând răsăriturile
până când în sfârșit
ți-ai fi adus aminte
de cea care te strigă pe nume