domestico
în hamacul tău
dintre două lumi
între nouă ceruri
învaţă-mă să-ţi cunosc
nemiloasa iubire
cruzimea sărutului
ascuţişul dorului
sălbăticeşte-mi furia
să te pot aprinde
nebunia să te pot avea
privirea să-ţi admir pârguirea
sălbăticeşte-mă îngere
să te pot ucide
renaşte mereu
şi mereu
din dragoste
Adaugă un comentariu
Ohhh... sălbatic rău! :-)
Furia are în sine ceva sălbatic...
Cam ciudat:
privirea să-ţi admir pârguirea
Remarc finalul.
da Coza
multumesc
Arzânde, avide și cuprinse de patimă, versurile merg spre erotic cu furie animalică... :))
Să fie!... dacă zici tu.
Poemul place.
Sofy
E splendid, pătimaş, e fain...ce mai!!!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE