fantomatic
trist
dar indubitabil
pe holurile lungi
întortocheate
și pustii ale inimii mele
eu mă prefac
cât pot
că nu te aud
mai înghit un flacon
de diazepam
câte-o sticlă de vodcă
dar deseori
doar tu știi ce faci
așa
rătăcită prin sângele meu
mă cioplești fără milă
mă sufoci
cu săruturi năluci
mă târăsc
fără să respir
pe străzi
prăbușit în trecut
te strig
te implor cât mă ține gura
(lumea se-nchină
își scuipă în sân)
...sălăsuiești liberă
iubito
ca o pasăre nebună
dar mă-ntreb
chinuit
după ce voi muri
inima mea
va putea putrezi?
Adaugă un comentariu
multumiri adanci
chinuit poetul, dar chinuit cu folos!:)
Preţuire!
Nu cred! Am citit cu multă plăcere,...
va putea putrezi? - în mod sigur nu!
Atâta iubire şi sublim liric îi va da putere eternă.
Am citit şi am admirat!
Sofy
O pătimașă poezie de dragoste.
da Coza
Când iubești cu asemenea intensitate, poezia nu poate fi altfel! Frumos!
cu drag ,multumesc!
Patimă înveșmântată în metaforă. O ținută originală, prețuire!
Frumos! Mi-a plăcut!
(lumea se-nchină
își scuipă în sân) :)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE