Rugă de seară

[Tudor Cicu]

                      Rugă de seară

 

Iată că sfinții vorbesc și eu adeveresc,

Arunc piatra și ea cade pe mine…

Doamne, dacă aș putea să îți răsplătesc

Văzutele și nevăzutele mele

Îndreptate spre tine.

             Furtuna pe mare, cerul cu astre

             Toate ale tale acum le întorn

             Să vestească ivirea acelor magi rătăciți

             Și moartea să-nvingă, suflând dintr-un corn

             Ale ursitelor vorbe:

            „Când te vei stinge în mare

             Pești de argint spre țărm să trimiți

             Spre cei care din plase nimicul răstorn”.

Doamne! Să nu fiu doar un dangăt de clopot

Mai cred că m-ai vrut rătăcind în destine

Din ulcele cu vinul băut

Purtat până aproape de cer,

Pe caii mei tot într-un tropot

Până voi deveni cer adevărat;

Să-ți fiu un petic de cer, să ascult

Cum plouă mistere sub tine.

 

Acum ierburi cad de prăvale înaltul.

Le-aud plângând serile.

Alunec în lanul Tău de întrebări

Cer apă însetat, strig din toate puterile

Ce anume, ce oare mi-ai sortit?

               În acest șirag de cocori mă pun dinainte

               Sunt și eu iarbă, plopii acestui poem.

               Știu: mi-a ghicit o țigancă ceva;

               O să cad sub șuierul coasei cândva

               Dar nu mă alunga din cuibul Tău,

               fără arcul de aur trecut sub veșminte!

 

                                               Tudor Cicu

 

[Ion Lazăr da Coza]

O rugă modestă, ca pretenții la Ăl de sus, dar valoroasă literar.

da Coza

[Valeria Merca]

Înduioșătoare rugă de seară... 

''Furtuna pe mare, cerul cu astre
Toate ale tale acum le întorn
Să vestească ivirea acelor magi rătăciţi
Şi moartea să-nvingă, suflând dintr-un corn
Ale ursitelor vorbe:
„Când te vei stinge în mare
Peşti de argint spre ţărm să trimiţi
Spre cei care din plase nimicul răstorn”.''
Cu bucuria lecturii!

[Tudor Cicu]

Așa e! Cum durerea ierburilor care cad la zenit nu poate să fie una liniștită, am înlocuit. (de fapt ruga trebuie să liniștească sufletul în clipa de după rostirea ei)

[Sofia Sincă]

Da, o rugă drăguță... Eu, personal nu prea sunt pentru a mă ruga în versuri. Poate pentru că nu știu să le fac... :)) Însă nu toată lumea e ca mine.

Acum ierburi cad liniștit la zenit. - dezacord, Acum ierburi cad liniștite la zenit.

Am citit cu plăcere,

Sofy