ROŞCATA (Poezie pentru copii)
Cumetriţa cea roşcată
Din pădure a plecat
Să mai facă ochii roată
La coteţele din sat.
Dar, făcând mai multe ture,
Căutând în lung şi-n lat,
Neputând nimic să fure,
Tot… nimic a şi mâncat!
E cuprinsă, vai, sărmana,
De o foame-aşa de mare!
Să-şi câştige, totuşi, hrana,
Face-o ultimă-ncercare.
Întră iar într-o ogradă,
Căutând cam peste tot.
Parcă simte dulcea pradă
Mângâind-o pe la bot.
Mirosind cu încordare
Şi dând roată la coteţ,
Se-ntâlneşte – ce-ntâmplare!
Cu dulăul cel isteţ.
Aţi ghicit, sau să vă spun
Mai apoi ce s-a-ntâmplat?
Câinele, un paznic bun,
Blana rău i-a scărmănat.
Adaugă un comentariu
plăcut!
Chiar de este-nfometată, pentru că-i apreciată, vă promite-a mea Roșcată post să tină ziua toată!
Frumoasă!
Drag,
Nikol
Am citit cu plăcere,
Sofi
Câinii nu atacă vulpi - le consideră posibile partenere.
Trecând peste licență, poezia place.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE