respirări

[Dinca Valerian]

răspândit prin întrebarea
cu a fi sau a nu fi
am împerecheat cărarea
cu visarea de a ști
al tăcerii punct pe dreapta
paralelă la apus
muchiei plecând din treapta
gândului ușor nespus

ochiul mă privește rece
dar îl simt tot mai aproape
gata pregătit să plece
prin lumina strânsă-n pleoape
într-o lume care

pare

însăși locul nimănui
mai ascuns ca niciodată
în albastrul care nu-i
infinit

de legătura  înnodată
-n asfințit

peste clipa ce respiră definită
într-un punct
o clepsidră ostenită
cerne în nisip disjunct
lungi maree sfâșiate într-o stâncă
dinspre mâine
de furtuna mai adâncă
decât aburul de pâine

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă A inlocui în în cu prin în - m-a gandit si eu la repetitia asta -  este doar o jumatate de pas inainte, dar este o iesire din impas, totuși. Multumesc pentru timpul dedicat lecturii si comentariului.

[Sofia Sincă]

Foarte interesant și inedit. Respirând meditație printre elementele tale matematice. Ești în elementul tău. Puțin ludic, puțin filosofic - restaurare a identității în timp.

în întrebarea - eu aș zice prin întrebarea pentru a elimina în în.

Minunat!

Sofi

[Dinca Valerian]

@gabriel cristea Multumesc, gabriel. Aprecierile tale ma incurajeaza foarte mult.

[gabriel cristea]

Curg în versuri respirările cardinale - și-i frumos!