Reflexii suprapuse

[chindea maria elena]

REFLEXII SUPRAPUSE

 

vis de iarbă

răsturnat în pistiluri

vibrează sub elitră albastră galaxii

marele dragon

scuipă planete obeze de taine

gâza de sub prag deşiră

cearşafurile nopţii

 

muchiile zilei

pridvor de legendă

genunchi de zeu sau de greiere

frânge smerenii

răsfoieşte în arcuş de liră

arcă de lumină

 

tremură în buză limbă albă de moiră

toarce

fus hoinar prin veşnicii

şi râde

 

 

[chindea maria elena]

Bag-samă chestia cu suprapusu-ţi plăcu, Nutzule!:)))) Bine şi aşa! Drag, Gerra

[chindea maria elena]

Nimic nu-i cognoscibil - doar ni se pare, Lisia! Totul cuprinde latura infinită - ale cărei faţete nu le putem cuprinde în finitul pupilei!  Cu drag, Gerra

[chindea maria elena]

Nik, sper că eşti conştient că ţi se-ntâmplă asta pentru că intri în imperiul poeziei pe calea greşită! În poezie nu se intră prin raţiune, logică - precum la proză!  În poezie se intră pe poarta posibilului de la cea mai improbabilă imagine! În poezie te-arunci ca-ntr-o mare, o laşi să te-mbrăţişeze şi să te cuprindă cu totul, abia apoi poţi s-o decodifici mental ca informaţie!  Poezia e femeia misterioasă care ţi se dăruie, o dezbraci, o posezi, dar după constaţi că o cunoşti la fel de puţin ca şi înainte! Aşa că savurează ce ţi se oferă cinstit şi plenar dar n-o pune sub lupa "realităţii" - te vei sărăcii inutil pe tine însăţi! Pentru că poezia este realitate dar şi infinitul de dincolo de ea pe care n-ai să-l poţi cuprinde într-un degetar! Demersul e derizoriu! Şi poezia care-şi dezvăluie misterul din prima nu e poezie! Poezia (cel puţin a mea) merge cel puţin pe două planuri: spectacolul din faţa reflectoarelor dar şi culisele zumzăind de umbre, penumbre, poveşti şi vise! Culisele sunt mai fascinante decât valul de suprafaţă! Ne facem prea multe griji privind "realitatea" lui! Totui ireal până trăieşti tu însăţi acea experienţă - deci, de ce să ne mai obosim să catalogăm? Hai să ne bucurăm - şi atât!:)))) Cu drag, Gerra   

[chindea maria elena]

:)))) Îţi spun eu de unde Ioane: d-acolo de unde se-aprovizionează tăţi creatorii! Din visul divinului! Infinit ca şi el! Deci n-ai grijă! E neatinsă de-atâtea milenii de când se tot ia din ea! Destulă cât să hrănească visul frumos al tuturor! Cu drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Adânci și, într-adevăr, suprapuse reflexii.

[Nicolae Sărătean]

de fiecare dată când îţi vizitez  gândurile dragă Gerra, rămân puţin blocat, chiar uit să respir! Citesc odată, mă mir, recitesc apoi cu grijă artezienele metafore care îţi ţâşnesc ajungând la înălţimi ameţitoare, cobor odată cu ele şi-mi trântesc capul de realitatea de pământ, doar, doar mă trezesc! La cât de grele de digerat mi se par la prima  vedere, după ce le-am prins gustul-desert, mă declar dependent şi fan! :) felicitări! Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

marele dragon

scuipă planete obeze de taine

De unde la mai scoți?

Cu drag,

da Coza