re-naștere

[Vasilisia Lazăr]

soarele-mi lunecase în hău

întunericul muşca din mine

cu poftă nebună

sufletul mi-era doar o pânză goală

peste care alergau umbre cenușii

 

într-o zi ai venit tu

ai pictat o dimineață aureolată

un soare blând

și câteva crâmpeie de senin

 

atunci mi-am tras orizontul aproape de inimă

și-am așternut zorii peste negura din mine

în ape îngheţate mi-am sădit temeliile

răsărind liberă şi albastră peste tăceri

 

am scrijelit cu unghiile

drum scânteietor gândului

plăsmuind aura silabei

și-am ridicat în picioare cuvântul

spre a ne fi zbor neîntrerupt

 

din iubire și stihuri am durat veșnicie

[Gabriela Raucă]

Iubirea și stihurile, o combinație care nu poate duce decât la un zbor plin de culoare, ori la veșnicie, atunci când li se creează o platformă de lansare prielnică. Diferență enormă între nuanța mohorâtă a primei strofe, creată parcă pentru a marca timpul trecut (ori pierdut), înaintea venirii LUI, față de nuanța de albastru, de strălucire și de senin, care răsare după versul ce limitează cele două ere, ca și când ar fi anul zero: „într-o zi ai venit tu”, pornind în crescendo spre finalul poeziei. Nu doar culorile nuanțează diferența de stare, ci și imaginea plată a unei pânze goale, față de înălțarea verticală a cuvântului spre zbor. Vasilisia,, tu eși o carte deschisă, iar sufletul tău capătă nuanțe picturale, care duc totul înspre sublim.

[petrut dan]

Am revenit! Tu și dna Gabriela Raucă ce mă faceți să vă scriu de 2 ori în aceeași seară! Da, ți se potrivește stilul ăsta  feminin, nu râde că am văzut o grămadă de fete care scriu ca bărbații, adică feminin este mai degrabă metaforic, însumând tot ce are ființa mai cald, intim și personal de dăruit, iar tu ai, la ce poezii ai scris despre dragoste, chiar dacă cumva retrospectiv, tot într-un mod feminin ai făcut-o! Cum i-am zis și lui Gabi, îți zic și ție, fă un volum cu poeme scrise în felul acesta și o să vezi ce bine o să fie primit. Dacă la Gabi e nevoie de un anumit public, care există, dar trebuie scos la suprafață, la tine misiunea este mult mai ușoară, cred că nu puține sunt acelea care se regăsesc în felul acesta de iubire, pur, romantic dar în același timp cu izbucniri ca de foc de tabără pe care orice femeie, în secret, și-l dorește! Reușești să împletești aceste feluri de a iubi într-un dualism sincer care se lasă descoperit chiar de la începutul lecturii! Nimic forțat sau premeditat, cuvintele își găsesc și dezvăluie înțelesul pentru care au fost inventate, un fel de „ozana cea frumos curgătoare” este poemul tău de azi, iubirea de ieri și de mâine! Dacă nici acum nu (te)-am impresionat, nu știu ce să mai beau, ce să mai mănânc, zic  și eu ca Hristos „a venit Ioan și ați zis ca e posedat, am venit eu și-ați zis că uite un băutor și-un petrecăreț”, adică nimic nu vă convine, rămâne doar să mă agățați în vreun cui sau vreo virgulă mai arătoasă de pe aici și eu să mă întorc după trei zile și să vă comentez de parcă nu m-ar durea nicio carne! Auzi, ia stai că, conform principiului „la altul îî dă povață, dar pe sine nu se-nvață”, o să mă sfătuiesc să fac un volum intitulat „Altfel de critică literară”, cine vrea în USR îi cer taxă de protecție și scriu despre el ca despre N Ceaușescu, de-o să-l aleagă și regrete toată lumea! Vezi ce face dragostea din om, te îndeamnă la lucruri bune! Așa că scrie, ne influențezi!)) Ăsta este al patrulea de care îți zic să-l pui deoparte, Gabi are două, iar eu sunt la prima abatere, deci conduci detașat, dacă ne întâlnim pe la vreo editură, o să mă prefac că nu te cunosc!)))  Seară minunată!

[petrut dan]

Wow , ce cald dintr-odată!) Revin!

[Mihai Katin]

atunci mi-am tras orizontul aproape de inimă

și-am așternut zorii peste negura din mine

Doar cel care a trecut prin întuneric știe să aprecieze cu adevărat lumina!

[Monica Pester]

În afară de minunat, mai sunt vorbe, Lisia ?  Nu. Deci, minunat !

[gabriel cristea]

După cum am mai menționat anterior - un stil adorabil, Vasilisia!