Rătăcit prin ploi

[Vezi blog]

Eu sunt cel care visează prin atâtea insomnii
Ce-ntristează măreția unui zâmbet înflorit,
Rătăcit prin ploi de vară unde fulgere pustii
Au ascuns cu depărtarea locul unde l-au rănit.

Și-mi e teamă să nu cadă anotimpurile-n valuri
Când se-ntorc să-și amintească de iubirile ce mor,
Lăsând anii fără vârstă, între stinse idealuri
Și tăcerea-ntre cuvinte, prețul lor din viitor.

Duc spre nicăieri speranțe, fericirea despicând
Fremătând iluzii albe între tâmplele-obosite,
Fără-a ști numărătoarea viselor ce trec pe rând,
Fără-a ști din ele câte, fi-vor veșnic netrăite.

Și se-ntâmplă să suspine fluturii uitați în flori
Când apar mărgăritare în frumoșii stropi de rouă,
Și mai mult mă doare visul în neliniștea din zori
Unde fără să ne-ntrebe, clipele mor câte două.

Eu sunt cel care visează și trăiesc nefericirea
Anilor ce vin și pleacă fără vină, fără rost,
Tot sperând că-n anotimpuri voi găsi cândva iubirea
Amintindu-i cât de dor, de prezența ei mi-a fost.

[chindea maria elena]

Suspină fluturii şi anii înfloresc ninsori în gânduri dar vertebra tot mândră cercetează spaţiul în care ne pulsează viaţa! Cu drag citit-am George versul tău, Gerra

[Ion Lazăr da Coza]

Mesajul nud copleşeşte poezia. Ne e dor de nişte metafore marca Ungureanu.

da Coza

[Sofia Sincă]

Farmecul versurilor pot încălzi şi sloiuri... Nu poţi trăi fericirea dacă nu ai suferit, deoarece nu poţi face diferenţa.

Citesc cu deosebită plăcere versurile tale fermecătoare, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

se-ntâmplă să suspine fluturii uitați în flori"- mereu, dar mereu sunt vrajita de versuri

[Vasilisia Lazăr]

Eu sunt cel care visează și trăiesc nefericirea 
Anilor ce vin și pleacă fără vină, fără rost, 
Tot sperând că-n anotimpuri voi găsi cândva iubirea 
Amintindu-i cât de dor, de prezența ei mi-a fost.

Frumos!

[Oana Adda]

Mă înclin în faţa acestor deosebite versuri!