Psalmul de taină al sărutului

[Dumitru Ichim]

C-ar fi prin codri-o iarbă a fiarelor... Străină -

Culesului cu vraja, că rozelor e riga.

Oricare fier ce leagă,-l destramă ca rugină,

În fața ei nu-i cheie să-și tăinuie veriga.

 

Safirul veșniciei - sub grea încuietoare,

Iar raiului sub ivăr i-e poarta de rubine!

Și vin îndrăgostiții, prostuți, din întâmplare

Aflând care-a fost semnul secretelor divine.

 

Că nu-i făcută gura, de Cel-Înalt, să pască.

Ea-i omului grăirea, cum cerul Lui e-n soare.

Când două guri descopăr că pot să înflorească,

Întru sărut e-ascunsă miraculoasa floare.

 

Că-n chipul Vorbei-Sfinte ne-a modelat pământul,

Pe cruce n-a fost dogma, ci Fiul Său - Cuvântul.

 

[Corina Militaru]

Încântător! :)

[Ion Lazăr da Coza]

De renunțat la i:

Iar raiului sub ivăr i-e poarta-i de rubine! > 
Iar raiului sub ivăr i-e [îi este] poarta-i [îi] de rubine! > 
Iar raiului sub ivăr i-e poarta de rubine! Știu, se atentează oarecum la ritm, dar așa e corect.

Oare s-ar altera mesajul, dacă am evita cacofonia: Că gura > Dar gura

Sugerez virgulă după făcută, v9.

Măreț.

da Coza

[Mihaela Popa]

”Că-n chipul Vorbei-Sfinte ne-a modelat pământul,

Pe cruce n-a fost dogma, ci Fiul Său - Cuvântul.”

ca de obicei, încântată de poezia dumneavoastră, las semn de admirație

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Adelaide! :)

[Valeria Merca]

...

''Că gura nu-i făcută de Cel-Înalt, să pască.
Ea-i omului grăirea, cum cerul Lui e-n soare.
Când două guri descopăr că pot să înflorească,
Întru sărut e-ascunsă miraculoasă floare.''...

Aceeaşi încântare!