Privind de pe terasă

[Corneliu Neagu]

De cum se duce ziua pe căile astrale,

iubitele plecate se reîntorc din drum –

aduc mirajul vieții în mitice pocale,

găsite pe-nserate într-un poem postum.

Să beau, pe îndelete, din ele câteodată,

la orele din noapte, când dorurile plâng

cu amintiri căzute, din cerul fără pată,

pe tufele uscate ... la margine de crâng.

Din roua dimineții să iau mărgăritare,

în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,

când undele săltate în ape curgătoare

adună zorii zilei sub cerul fără timp.

Resimt nemărginirea, venită la amiază

pe aripa întinsă a unui gând vrăjit,

sub salcia pletoasă ce încă mai visează

că râul care trece i-a fost cândva iubit.

Și tu visezi copilă, privind de pe terasă,

că eu voi fi alesul venind de peste râu

călare pe licornul cu coama mătăsoasă

să îți alung tristețea cu ciucurii din frâu.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc dragi prieteni, Ada Nemescu și Mihai Katin, pentru timpul acordat versurilor mele din această poezie și pentru comentariile voastre care mi-au mângâiat sufletul!

[Mihai Katin]

de retinut  doua  catrene  admirabile  din  acest  poem  de antologie  as spune:

Din roua dimineții să iau mărgăritare,

în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,

când undele săltate în ape curgătoare

adună zorii zilei sub cerul fără timp.

Și tu visezi copilă, privind de pe terasă,

că eu voi fi alesul venind de peste râu

călare pe licornul cu coama mătăsoasă

să îți alung tristețea cu ciucurii din frâu.

[Ada Nemescu]

Foarte frumoase declarații mustind de metafore. Sunt încântată! 

aduc mirajul vieții în mitice pocale,

găsite pe-nserate într-un poem postum.

Cu plăcerea lecturii admirație, aDa