primăvară

[Marcel Vişa]

privește calul acela care paște iarba primăverii 
din coama lui n-au căzut toate frunzele toamnei 
prin venele lui aleargă viforul iernii 
ascultă-l cum nechează spre ceruri iar norii fac loc ecoului 
privește cum plouă apoi cu verde peste sufletele noastre încolțite în hamace de dor

iubito sânii tăi au înmugurit sub palma mea 
îmi cresc printre degete aidoma unor ghiocei fantomatici 
poartă în ei o primăvară tainică 
vino să încălecăm pe calul acela negru care poartă încă toamna în șa 
să-l adăpăm cu roua caldă a dimineților noastre 
o să ne ducă departe în timp 
ecoul anotimpurilor petrecute în doi reverberează în zarea lichidă inundată pe alocuri de razele soarelui ivit printre gene 
alungă zăpezile neliniștii din cuiburile ei seculare 
privesc uimit răsăritul speranței după o noapte polară

-e prima primăvară a vieții mele -

[bolache alexandru]

iubito sânii tăi au înmugurit sub palma mea... Ce primăvară frumoasă!