prelucrare după "Legenda Florii Soarelui"

[Elena Mititelu]

       FATA  SOARELUI

       Prelucrare după “Legenda Florii Soarelui”

 

Trăia un împărat odată,

într-un castel, lâng-o pădure,

avea bătrânu-o mândră fată,

pe care-un Crai voia s-o fure.

Îi dete tatăl ei poruncă,

să nu mai iasă din castel,

s-au tras zăvoarele -  ba încă,

ferestrele le-a ferecat chiar el.

 

Iar Craiu-acela Soarele era

şi-avea împărăţia sus…în vânt,

pe fată fecioreşte o iubea,

dar nu putea să vină pe Pământ.

Atuncea Craiul mult că s-a rugat,

de Zâna bună să-l prefacă-n om...

Cu-aripi de aur ea l-a-naripat

şi l-a trimis în zbor înspre palat.

 

Aici, într-o odaie-nchisă sta,

fata, de frica lui sa n-o răpească,

din caier lână albă ea torcea,

stând pe-o sofa împărătească.

Jur-împrejur, prin curte la palat,

a căutat pe fată s-o zărească,

dar a văzut că totu-i ferecat

şi Soarele-a-nceput să plănuiască:

Printr-o deschizătură a uşii lumină se zărea,

pesemne împăratul n-o văzuse,

dar Craiului ce bine îi părea,

pe-acolo în palat uşor pătrunse.

 

Găsise fata, care-nspăimântată,

a vrut să ţipe, dar… nu mai putea

şi, făr-avea simţiri, deodată,

căzu pe braţul celui ce-o iubea.

 

În grabă, Soarele pe cal o suie

şi-n zbor cu ea spre ceruri a plecat.

Când a ajuns, fata văzu că nu e

ca pe Pământ ...  şi mult s-a minunat.

Dar bucuria fetei n-a durat,

ne-având aici cu cine să vorbească,

căci Soarele era ziua plecat

pe cer, Pământul fetei să-ncălzească.

Zile de-a rândul fata întristată,

a plâns. Iar mama Soarelui deodat’

la o caleaşcă poleită toată

doi cerbi şi două căprioare a-nhămat.

 

Zbura fata cu bucurie mare,

către castelul ce l-a părăsit,

dar iată că o Rază lucitoare,

o urmăreşte de la Asfinţit.

 

Ajunsă-n curte, nu-i veni a crede -

bătrânul împărat o aştepta în prag,

că e adevărat de tot ce vede

şi-a strâns părintele în braţ cu drag.

 

Văzând că nu mai poate s-o ajungă,

cu lacrimi Soarele a blestemat:

În floare galbenă şi cu tulpină lungă,

să se prefacă fata deodat’

 

Şi de atunci, când floarea înfloreşte,

privirea după Soare şi-o roteşte,

iar Craiul ei, mergând pe cer hai-hui,

priveşte-n jos... la Fata Soarelui!

 

 

 

[Belean Maria Ileana]

eu am citit cu drag,,,sunt din nou copil...felicitari!!

[Ion Lazăr da Coza]

Subscriu părerilor de mai jos.

da Coza.

[Corina Militaru]

Foarte frumoasa transpunere in versuri a povestii.

Cu prietenie,

[Bonnie Mihali]

nu este chiar simplu sa versifici o legenda dar tu ai reusit, si inca foarte bine. Utilizarea metaforelor este un aspect discutabil. Depinde mult de varsta cititorului. De exemplu copiii din ciclul primar nu prea inteleg metafora iar la gimnaziu metafora se studiaza abia in clasa a VII-a.

Alegerea este a autorului, oricum...

[Sofia Sincă]

Versificaţie plăcută a poveştii cu floarea-soarelui. Îţi trebuie răbdare şi determinare să versifici atât de mult şi aşa de bine.

Mi-a plăcut mult, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Elena, domnul Vanghele are dreptate în privinţa strofelor. Ar fi mai simplu. 
Te felicit!