Pot să fiu perfectă
Perfectă, nu pot să fiu,
poate carte deschisă la o literă
mărginită într-o zi tristă.
Nu pot să fiu dorința rostită
acoperită cu așteptare tainică,
nu pot să fiu tandrețea lipsă
din nopțile de vară, neconsumate dorințe.
Nu pot să fiu ce nu vrei tu să fiu.
Perfectă, de-mi ceri,
pot să fiu, dimineața clară,
după noaptea tenebrelor,
îmbrățișare suavă și caldă
la capăt de drum,
început și sfârșit de gând
rostit în gând,
pătimașă dorință nerecunoscută
a începutului.
Pot să fiu ce îmi este teamă
că pot,
perfectă.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de constanta popescu pe Mai 31, 2014 la 8:22pm
-
Mulțumesc dragilor, pentru vibrație și înțelegere.Este o mare bucurie să vă am aproape.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 31, 2014 la 8:52am
-
Ideea simbolizează căutarea perfecțiunii în iubire, înainte de a se stinge. Dar perfecțiune nu există. Întotdeauna se dorește mai mult.
Poem relativ bun. Prea mult se repetă unele sintagme chiar dacă sunt cheie.
Sofy
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 31, 2014 la 2:04am
-
nerecunoascută > nerecunoscută
Interesant joc de idei.da Coza
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE