Pomul vieții

[Corneliu Neagu]

Privesc fără-ncetare spre lumea neştiută,

prin porţile deschise de gândul călător,   

iar timpu-mi luminază voinţa absolută

cu faruri de speranţă aprinse-n viitor.

.

Nu am găsit uitarea pe căile umblate,

m-am rătăcit adesea pe drumurile noi,

am mers însă-nainte, cu visurile toate,

fără-a privi vreodată cu teamă înapoi.

.

Am adunat cu trudă învăţătura dreaptă,

luciri nemărginite destinului să-i dau,

am chibzuit temeinic ca fiecare faptă

lumină să-mi aducă pe locu-n care stau.

.

Discipolii, adesea, au mers la pas cu mine

pe calea-ntrevăzută în orizontul lor,                

cu gândul și cu fapta i-am îndreptat spre bine  

ca zborul lor prin viață să fie mai uşor.

.

Privind acum în urmă la tot ce am lăsat,

din gândurile mele, din sufletu-nsorit,

prieteni dragi, aş spune că pot fi împăcat,

că pomul vieţii mele e încă înflorit.

 

[Vasilisia Lazăr]

Încă verde și roditor pomul vieții dumneavoastră! Frumos și bogat bilanțul. Îmi place nota optimistă a poemului.

Drag!