Urna cu flăcări

[nistor nicolae]

Nu plâng încărunţiţii ani ce mă urmează,
în care anotimpurile sunt tot mai clare.
Am învăţat că timpul nu serbează,
pasajele triste ascunse in fiecare.

Sosirile ,plecările din gări fără păcat,
în care am aşteptat o sumă de speranţe.
Am incercat să fentez viaţă suspendat,
intre trăiri profunde si a plăţii creanţe.

Nu plâng etapele ce au fost stinse,
in cicluri existenţiale fără urmă.
Poate regretul că nu sunt atinse,
visările ce stau ascunse in urnă!

Continui să trăiesc tot mai arzând,
să împlinesc ce nu am avut răgaz.
Şi incerc să trăiesc zilele râzând,
un fluviu de flăcări fără de zăgaz.

nicolae nistor

[nistor nicolae]

mulţumesc Ana Cîmpeanu!

[Ana Cîmpeanu]

Nu e cazul să vă supăraţi, stimate domn. Aţi fost atent la rimă, e încrucişată, aşa e. Dar ritmul e când trohaic, când iambic, ceea ce produce rupturi melodice. De asemenea, măsura versurilor nu este deloc constantă. În prima strofă aveti : 13-14-11-14.  E suficient să număraţi dumneavoastră mai departe. Există nişte reguli de versificaţie, dacă alegeţi versul clasic. Variaţiunile de măsură produc aceste puncte moarte care fac poezia să nu curgă firesc iar mesajul să nu mai fie avântat. În poezia următoare, fiti atent şi la măsura  versurilor, veţi constata diferenta în bine. Dacă optaţi pentru vers liber, puteţi să faceţi ce simţiţi. Dacă vreţi să plecaţi, sunteţi liber, dar aici aţi mai învăţa câte ceva. Cu respect vă spun, mesajul e bun, e o meditaţie confesiune asupra propriei persoane şi apreciez asta, dar la tehică mai aveţi de lucru. Perseveraţi şi va fi şi mai bine!

[nistor nicolae]

Mulţumesc Rodica RÂPEANU.Aţi înţeles ce am transmis prin acest poem!Am avantajul că aţi citit cateva poezioare scrise de mine!

[gina zaharia]

Nu prea înțeleg de ce v-ați retrage de pe acest site, domnule Nistor.  Așa a simțit cititorul din mine, atunci! :) Or dumneavoastră ar fi trebuit să înălțați flăcările și mai mult, ceea ce se pare că ați și făcut în următoarea postare. 

[Rădița Răpeanu]

NU!.. Nu, doamna Gina s-ar face vinovată... domnule drag, lăsați apa vie să curgă, ea vindecă si purifică! ...iată cum v-aș privi, de nu mă credeti! - un fluviu de flăcări fără de zăgaz - Rodica, excelsior!

[nistor nicolae]

Doamna Gina nu vă înţeleg! Nu lucrez la demolări! Mă retrag din acest grup! Exisă o doză de cinism care nu are legătură cu poezia! Observaţiile pertinente le accept cu supunere şi respect,restul nu!

[gina zaharia]

Adevărat, flacăra s-a cam stins până la final:)

Și eu aștept o nouă postare.

[Ion Lazăr da Coza]

Întru edificare, așteptăm și alte poezii.

da Coza

[Sofia Sincă]

Bineînțeles că orice autor scrie ceea ce simte. Numai că depinde cum o face pentru a se numi poezie. Poezia clasică este constrânsă de niște reguli, domnule Nistor și dacă nu se îndeplinesc ea nu se numește poezie. Mai uitați-vă peste capitolul prozodie. Atunci când creația este afișată public este supusă criticilor. Aici în site avem autori foarte buni de poezie clasică, care nu iartă nimic.

Și mai aveți lipsă multe semne diacritice. Nu e de nerezolvat. E bine ca orice să fie bine făcut.

Sofy, cu prietenie!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule Nistor,

Textul ar merita şlefuit prozodic. Măsura este aleatorie şi sunt şi ceva ruperi de ritm.

Dumneavoastră aveţi dreptate când afirmaţi "aşa a simţit poetul". Aici ar merita să umblaţi şi la forma textului, dincolo de fondul lui. Fondul, într-o formă corectă prozodic, devine o încântare şi o plăcere pentru cititor. De aceea punctul meu de vedere referitor la slefuirea formei.

Vă doresc succes!