pulbere albă

[petrut dan]

nicio femeie nu m-a îndrăgostit
atât de mult
nicio femeie nu m-a făcut să-mi doresc
să mor de parcă aș răspunde de alții

și când nu voi mai fi aici
undeva voi avea timpul
să te văd în fiecare copac sau țipăt
de pasări
să-mi strâng pumnii
când rațiunea va zice
suflete
bea și mănâncă
până dimineață ți se poate lua totul

te-aș duce într-un local de modă veche cu mâncare
bună
unde lumea își vede de treabă
și dacă te-aș face să plângi aș pleca fără să-mi ascund fața
fără să privesc pe cineva în ochi
în locul unde bărbații lipsesc din cauza răzbunării
voi respira cât pentru o mie de ani
știind că
aici a început totul

și dacă vei spune că nu Dumnezeu mi-a zis
om
după chipul și imaginea Lui
ci iubirea ta m-a strigat
omule
după chipul și asemănarea ta
răspunsul meu va cuprinde nerăbdarea așternutului

gol

într-o zi care s-ar putea să nu vină vreodată o să-ți cer
dreptul de viață și moarte
asupra buzelor ce-mi trimit un sărut
convulsiv
o să-mi torn în pahar
vinul cu aspect de înălbitor-
ura față de cifre
și de toată această lucrare a morții

voi adormi cu privirea la pozele noastre
irepetabili
ca într-o poveste de iarnă
în care tu ești cea mai caldă versiune a mea

 

[petrut dan]

Lisia, de data asta ai scris un minunat poem de simțiri și cuvinte alese,  ne-ai arătat că '' frumusețea fără tristețe pierde din strălucire'' , dar, în același timp, parcă pentru a contrabalansa adevărul neînduplecat din spatele acestor cuvinte ale tale și că ''există apropieri care îndepărtează și îndepărtări care apropie'', lucru ce lasă speranței timp și spațiu. Mulțumesc pentru comentariul tău aproape decorativ și scuză-mă că m-am folosit mai mult de cuvintele cuprinse în el, pe ale mele nu le-am putut găsi la fel de frumoase, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Domnule Valeriu Anghel, apreciez prezența și semnul lăsat, cu respect!

[petrut dan]

Maria, mă bucură felul în care rezonezi cu poezia mea și faptul de a ne citi pe Însemne, cu drag și prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem de o frumusețe, dar și de o tristețe sfâșietoare. La un moment dat, am crezut că am citit la tine cea mai frumoasă declarație de dragoste și că alta mai mult decât aceea nu ar putea exista. Uite că acum am îndoieli. La tine, pot exista altele și mai frumoase. Iar frumusețea fără tristețe pierde din strălucire. Nu am să scriu multe cuvinte de data asta. Am un nod în gât… Și câteva mărgele în ochi. Pot spune doar că există apropieri care îndepărtează și îndepărtări care apropie. Iubirea adevărată nu are capăt, și dacă nu s-a spus totul în viața asta, va veni o alta care să o împlinească. Inimile care se iubesc pot străbate barierele timpului, dar și pe acelea puse de moarte. Puterea dragostei e mai presus de orice.

[Valeriu Anghel]

Extraordinar text! Cu adevărat Poezie! 

[chindea maria elena]

Îndrăgostirea e starea de grație, îndumnezeirea clipei care ne conține și ne dă aderență la lumina divină, chiar de aripa-i slabă și cerul prea sus să-l poată atinge. Poezia te urcă prin coborârea în tine, fără dimensiune să te locuiești pe numele tuturor văzutelor nevăzute, ca o rugăciune supremă a vieții pre moarte călcând întru veșnicire! Ți se ia efemerul pre limba întregului, sunetul la schimb cu orchestrația cosmică a glasului ce ne-adună rugile ca o șoaptă-a divinului... Nu-ți rămâne decât să lași tăcerea să curgă  în „cea mai caldă versiune a” ta și să-ți permiți să fi pulberea albă din mâna divinului! Îndrăgostirea - este strigătul lumii învingător, puterea nemărginită a creației prin creatorul care-o vibrează!

Poezia ta - cenușăreasa-regină acordă audiență sufletelor însetate precum văzduhurile păsării din tine! Aceasta-i magia care ne vine prin tine! Mulțumesc!

[petrut dan]

Gabriela, mă bucură reacția ta și-ți mulțumesc, cu prietenie!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, mulțumesc pentru semnul generos și onoranta prezență, cu stimă!

[Gabriela Raucă]

Poemele tale creează o stare de dependență, Dan, o plăcere de a savura fiecare imagine ascunsă în spatele fiecarui cuvânt ori intenționat prezentată sub formă de încântătoare metaforă.

Admirație sinceră, pentru versuri ce se vor citite și recitite!

[Mihai Katin]

și dacă vei spune că nu Dumnezeu mi-a zis
om
după chipul și imaginea Lui
ci iubirea ta m-a strigat
omule
după chipul și asemănarea ta
răspunsul meu va cuprinde nerăbdarea așternutului

gol

    si   Dumnezeu   asculta   ceea  ce  ingerii  citesc  in sufletul   poetului 

a descoperi   astfel de galerii   poetice  cu  asemenea  oglinzi  subtile  este  un  privilegiu   de care trebuie   sa  ne folosim  si    de accea  multumirile  noastre  nu   sunt  suficiente...