Poem din Regatul fulgilor viorii

[Gabriel Cristea]

Regatul ruginiu, în depărtări,
așteaptă lacom norii violeți;
Amurg de basm topit în patru zări
le este zborul zmeilor semeți.

Străbate zări poemul purpuriu,
versificându-și verbul pe zăpezi,
iar raze de-ametist căzând târziu
revarsă umbre lungi printre livezi.

Se-mbracă lujerii uscați și goi
cu luciul pietrelor de liliac;
Din poale de păduri răsar strigoi,
se-aprind, se sting scânteietor pe lac...

Pe bolta infinită se-mpletesc
efluvii boreale de culori
și cerbi de-argint, prin timpul nefiresc,
pasc fricile poienilor de zori.

Își trage noaptea violet zăvor
și-i liniște de gheață pe întins;
Cad fulgii viorii, adânc, ușor -
balsamul versului cu iz de nins.

[Sofia Sincă]

Pastel de toamnă târzie. Strălucitor în descrieri, punctul tău forte, dar și mișcare există. Totul trăiește, în spațiul toamnei, acolo unde a fost plasat, totul se mișcă, sub versul tău vibrant.

Ai, însă câteva incoveniente, se modifică ritmul, nepotrivit, mai ales în strofa doi:

Străbate câmp poemul purpuriu - nu știu cu ce ar putea fi înlocuit... poate știi tu.

lăsându-și gând-amarul pe zăpezi - greoi, scos din ritm.

Dar am citit cu deosebită plăcere, pentru atmosfera în care introduce cititorul.

Sofi