Plugușorul de pe „Însemne culturale” (din partea fondatorilor)

[Vasilisia Lazăr]

Aho, aho, poeţi-fârtaţi

Staţi pe site şi nu mânaţi

Chiar de gându-i la cârnaţi

Şi la ţuica piperată

Descântată lung în vatră

Ori la berea cu broboană,

Ori la vinul fiert din cană,

Sau la vreo blondă codană…

Şi voi, poetese fine,

Nu vă gândiți la tartine,

Nici la blănuri, ori botine

Şi-ascultaţi puţin la mine,

Sau citiţi astă postare

Numai de o fi răbdare –

Că n-am mai scris poezie

De mulţi ani (parcă vreo mie)

Ce-o ieşi… nimeni nu ştie!

Mânaţi, măi!

– Hăăăăăi! Hăăăăăăăăăăi!

 

Rotofei ca un bostan

Iaca mai trecu un an

Tot pe-Însemne culturale

Că în timpuri anormale

Arta-i drog şi e nectar

Pentru omu’ cu-ales har,

Pentru guvernanţii mei

Parc-ar fi fum de ardei

Mânca-i-ar benga pe ei

Fie şi fără mujdei!

Mânaţi, măi!

– Hăăăăi! Hăăăăăăăăăăăăi!

 

Ne-adunarăm de pe Terra

Și din toată emisfera

Poeți, prozatori, artiști,

Să nu stăm singuri și triști,

Cu prietenii legate,

Cu vorbe pe săturate,

Și mai bune, și mai rele,

După suflet și putere,

Stăm aici la monitor

Să ne fim de ajutor!

Ia mânați slovele care

Vor trece peste hotare

Să știe lumea de noi!

Hăăăăăi! Hăăăăăăăăăăăăi!

 

Dar să zicem de-ale noastre

Că nu toate ni-s albastre

Ba sunt gri… negru-catran…

De când scriem pe ecran

Pare, cu prea mult elan

Ignorăm gramatica

(Cic-aşa-i poetica)

Nu recunoaştem că-i grea,

Ori habar n-avem de ea!

Înşirăm cu graţie

Orice-aliteraţie

Şi epatăm cu toptanu’

Greşeli câtu-i Bărăganu’

Cacofonii, „dezacoarde”,

Neuronul de ţi-l arde

Gafa dacă i-o remarci

Mai bine era să taci

Că nu cere el clemenţă,

„Este vorba de licenţă

Şi de mult avangardism!…”

Zău, mă paşte-un pesimism…

Aşa că schimb şi eu fila

Şi zic: „Dumnezeu cu mila!”

Şi mai zic: Fete, flăcăi,

Ia sunaţi din zurgălăi

NING-ul să se sperie

De aşa istorie

Mânaţi, măi!

– Hăăăăăăi! Hăăăăăăăăăăi!

 

Sunt unii, măi, frăţioare

Dacă le ceri şi valoare

Le stârneşti grea indignare

Şi-ţi aruncă-n gura mare

Că ei scriu aşa cum simt…

Dar eu asta nu consimt

Şi-l întreb atunci pe el

Eşti abonat la Nobel,

Eşti cumva luminos far,

Eşti vreo bornă de hotar,

Ca să-ţi admir poezia

Ce-i soră cu nerozia,

Fără să-i fac necropsia?

Şi de n-are vreun răspuns

Că prea tare-a fost împuns

Lesne face-o piruetă

Şi o dă într-o şuetă –

Că scrie metafora

Doar pentru inima sa.

Atunci stau şi mă tot mir

Ca un fir de calomfir

De ce nu faci tu aşa

Că mai mult eu te-oi stima:

Pe oglinda de la baie

Să înşiri versuri – o droaie

Şi când te ferchezuieşti

Stihurile să-ţi citeşti?

Dar cum te ştiu eu pe tine

Sigur n-o să fii cu mine

Ca să mânăm plugul bine

Aşa c-o să strig prin văi

Singur-singurel:

– Hăăăăi! Hăăăăăăăăăăăi!

 

În contrast, cum să n-admiri

Bobocii de trandafiri

Însetaţi de-a progresa

Că au de unde-nvăţa

Prieteni mulţi, cu minte multă

Care permanent ajută

Parcă-s năimiţi în valută

Şi chiar dac-ar fi plătiţi

Tot n-ar fi aşa uniţi

Cum literatura-i leagă

Prin dragoste, viaţa-ntreagă…

Cu ei s-o luăm peste văi

Şi sunând din zurgălăi

Să mânăm pluguţul, măi:

– Hăăăăăăi! Hăăăăăăăăăăăi!

 

Sunt unii, se cred vedete,

Şi chiar sunt – Domnul, mă ierte! –

Nu dau mână de-ajutor

Şi mă-ntreb: La rândul lor

Nu au primit niciun sfat

Când pe ăst drum au plecat?

…Treaba lor, nu-i treaba mea,

Dar tare s-ar supăra

Mentorul de i-ar vedea.

Le-ar zice „Bravo, flăcăi!”?

Sau poate un: – Hăi-hăi-hăăăi!

 

Mai vezi unul dintre-aceia

În care zace scânteia

Dar nu-şi finisează versul

De s-ar zdrobi Universul,

De capul lui de te ţii

Te-acuză de gelozii

De parcă ajungi mai mare

De îi faci vreo sesizare

Şi-ţi aruncă: „Ia, mă duc

Cu opera pe feisbuc!”

Şi acolo lăicuieşte

Şi laicuri din greu primeşte…

Însă stau nedumerit

Că-s la minte găurit

Şi nu prea-nţeleg defel

Dai laic tu, laic dă şi el

Sute într-un minuţel…

Când pustia aţi citit

Un poem cu gabarit?!

A!... M-am prins cam târzior –

Laicul este de decor

Dar cu el mi te mândreşti

Rudele îţi fericeşti

Şi capeţi sponsorizare

De la unchi, de la mam’-mare

Că doar ea este experta…

Şi vii şi-mi arăţi coperta

Că de ţi-aş citi volumul

Greşeli ar fi cu duiumul

Şi-aş pleca năuc pe văi

Fără a-ndemna:

– Hăăăi! Hăăăăăăăăăăăi!

 

Ce am spus aici, pripit

Nu e lucru inedit

Sfaturi de-astea aţi primit

De când pe-Însemne-aţi venit

Şi la fel vă vom toca

Cât pe-Însemne veţi mai sta!

Dar astăzi e sărbătoare

Și-i loc pentru fiecare,

Să-nchinăm un păhărel,

De la mine, zăibărel,

C-a trecut încă un an,

Poate n-am făcut un ban,

Ne-am distrat, ne-am hârjonit,

Sufletul ni l-am hrănit,

Dar la anul care vine,

O să scriem și mai bine!

Ia, mai mânați, măi, poeți,

Cei din țară, cei răzleți,

Să se-audă-n munți și văi:

Hăăăi! hăăăăăăăăăăăăi!

 

Iar acum la încheiere

Eu vă spun la revedere,

Dorindu-vă-n noul an

Să scrieți tot cu elan,

Cititori s-aveţi mai mulţi
Copii, tineri şi adulţi,
Ca să fie cât mai culţi,

Cărți mai bune, fiecare,

Să găsiți sponsorizare,

Opera s-o tipăriți

Patrimoniul să-l sporiți!

Și vă mai doresc de bine

Anul care iată vine

Să aducă o minune,

Să intrați în Uniune!

Multă-multă sănătate,
Noroc şi prosperitate,
Portofelul cu mulți bani,

La anul și La mulți ani!

Opriți plugul, măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi!

S-audă tot NING-ul, măi!

Ahooooooooooooo!

 

 

.

Acest plugușor a fost inițiat de scriitorul Ion Lazăr da Coza, în 2015, iar eu l-am actualizat și am mai adăugat câteva strofe. Așadar e ediție revăzută și adăugită. :)

La mulți ani, dragii noștri, scriitori și cititori! Vă dorim un an mai bun și mai rodnic în toate! Să ne citim cu drag și în 2024! Administrația

[Tudor Cicu]

La mulți ani, tuturor! Un AN NOU liniștit pentru toți... și să auzim numai de bine!

[Mioara Manoilă]

Tareeee!!!

La mulți ani!

[Vasile Burduşa]

La mulți ani, Însemne Culturale!

[Dorina Cracană]

Supeeeeeer! La multi ani!!!

[Gabriela Raucă]

Minunată îmbinare de urări și cuvinte șugubețe!

La mulți ani cu sănătate și cât mai multe realizări minunate!