Ceru-i a furtună, norii-s niște zmei
cocoșați și grei. Fulgeră și tună.
Moara-nvârte strâmb, vântul în rafale
mușcă balamale. Picură cu plumb.
Apa-și ia răsplata, norii dau obol
câmpul-rostogol. Toarnă cu găleata.
Moartea doarme-n grâu, mâlul, ca o lavă,
toarnă-n spic otravă. Apele: pârâu.
Lacrimi de icoane - ochiul miruit
plânge nesfârșit. Plouă cu bulboane.
Adaugă un comentariu
Interesantă construcție.
Se repetă norii și toarnă.
da Coza
Mulțumesc și eu! Parcă e mai bine așa! :)
Mulțumesc tuturor pentru comentarii și aprecieri! Mulțumesc, doamnă Merca, am ținut cont și am făcut ritmul rectiliniu! :)
Un vârtej al vieții în jurul morții. Frumos!
Forțat / frânt ritmul în s3, v2. La fel, în s4, v2. De revenit asupra acestor două strofe. Așa simt eu...
Poezia e frumoasă.
De ce n-ar ploua cu bulbuci?
Realitate și imaginație, amprentă dură lăsată inimii, de către ploaia din jurul nostru. Sumbru vedem cum se prăbușește totul în jur, într-un haos. Trăire întunecată, aidoma ploii nesfârșite. Rămâne doar întuneric și fum.
Admirativ,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE