să asculți cum răsare soarele
această vibrație incandescentă
mantra surdă interpretată la infinit
licăr al ochiului ascunzând zorii umanității
vulcan al căii lactee revărsându-se pe pământ
picur al peșterii preistorice
pulsând făclie prin întuneric
la fiecare umbră de stalagmită
să asculți cum răsare soarele
această incandescență vibrând oceane de timp
e ca și cum nu ți-ar mai răsări moartea
Adaugă un comentariu
Mersi, doamnă Mihaela Popa!
frumos!
*să asculţi cum răsare soarele*
e ca şi cum i-ai striga unei tăceri,
altfel decât şopteşte lumina prin umbre...
ce ar spune daCoza de replica mea?
Poezie doar în v1, v8, v9 și v11.
da Coza
Mulțumesc, doamnă Valeria Merca, doamnă Vasilisia Lazăr, pentru aprecieri! Să-l ascultăm!
E atât de minunat: să asculți cum răsare soarele...
La cât mai multe răsărituri de soare!
Superb!
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru cuvintele bune!
Lege esențială statornicită de univers - răsăritul soarelui din ocean. Vibrații nemăsurate, culori și străluciri, conexiune între timp și spațiu.
Sublim și magic ai descris, în câteva versuri acest fenomen, ce ne trece prin fiorii tăi lirici.
Felicitări!
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE