Picapul

[Ion Lazăr da Coza]

om de zăpadă stuchit de căldură și praf

erai dacă

ofițerul de serviciu

la-mpărțitul corespondenței

o dată pe săptămână măcar

nu-ți striga numele cercănat de vreo

Mărie/Mymy sau de-o Florică/Fyfy

ori de-o Maricică/

Cycă

n-avea plicuri roz-bombon parfumate

Petrana/Petrya lu’ Tetica

da’-i răspundea lui Silică a’ lu’ Popricu

în ălea de-un leu douăzeci

de ceva timp nu prea entuziasmată

că parcă nu mai făcea de nasul ei acum că avea

cu banii luați

de pe un tăuraș tainat picap

erau la modă

nu-ți urla

difuzorul în fereastră

nu existai

– Tetica s-a văietat în glumă bă

mi-am băgat buhaiu’ cu

coarnele-n priză de mă surzăște

nu alta flăcăii

râdeau de fetele lui prin sat

șase la număr nu toate scoase la horă

de nu mai puteau –

Silică nu știa tărășenia și busola

părea să i se fi înțepenit

cu azimutu’ înspre Petrana

ba începuse chiar să creadă tot ce-i

dicta ba un camarad ba

altul la-ntocmirea scrisorilor de-amor

și-acum aștepta

cu înmiit nesaț liberarea ce veni

ca o naștere spontană

cu-o zi și-o noapte și

șaptesprezece minute mai devreme

fudul

purta valiza ca pe-un cozonac dospit

cu ochii pe drum poate

poate-o vede pe Petrana da’-i fu calea

de Iorguța lu’ Calup tăiată

aracan de-alde Tetica

a fost a doua vorbă a fetei

le-a intrat cu coarnele-n priză buhaiul

maare neauzită

maaare

neinspirat și-n ceas falnic tocmit de ursită

pe la Petrana

a trecut vânjosul veteran să se intereseze

de chestiune

să-ți sară

șase destoinice surori în cap

nu-i de colo și nici măcar

nu înțelegea ce zic – urla picapul

 

vedeți dumneavoastră Silică

dacă s-ar fi priceput o adiere

la electricitate

ar fi știut că

cheratina nu conduce curent

 

oricum la părinți

Iorguța lu’ Calup era singurică (nu intră

în abac ăi doi frați mai mici!)

 

și avea și-un vițeluș la îngrășat.

                                       din ciclu La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Gina scumpă, subiecte ar mai fi, dar măsură-n toate.

Mă duc să-ntorc placa (de vinil). :)

Drag,

[gina zaharia]

Să nu zici doar 6-7 postări!:) Mai tragi cu ochiul, vezi tu cum te descurci:))))

Auzisem picapul cântând, da' acu' l-am dat mai tare:)) Eram plecată prin sat:)))

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu mor de dragul tău, darling!

De la început am conceput „La Ghizunie” alcătuită cam din 40 de titluri. Ar mai fi 6-7 postări. Mulți vor scăpa de coșmar.

[Nuța Istrate Gangan]

nu e nici de ras nici de plans:)
Este locul in care nu se intampla nimic niciodata. Asta daca privesti din afara.
In momentul in care ai intrat in viata satului insa, povestea este cu totul diferita. Iar daca ai intrat in gura satului, ehe..he...

Mor de dragul tau, DC:) Stii cum te vad? Asa cum imi vedeam profesorii care traiau la tara, dar nu erau tarani. Cultivau si ei rosii, dar nu erau gradinari. Ieseau duminica la poarta, dar ascultau, nu barfeau. Isi dadeau parerea numai daca erau intrebati. Si erau amuzanti cand incercau sa fie de-ai locului.
Pentru ca desi se nascusera acolo, pentru o vreme au plecat la scoala. Intorcandu-se au realizat ca, desi totul pare la fel, pentru ei, nimic nu mai este la fel:)
(cel in podul caruia intram pe ascuns, sarind dintr-un copac pe acoperisul bucatariei si de acolo in pod, avea baiatul invatator insurat cu o invatatoare. Erau la fel dar... diferiti:)
 

[Ion Lazăr da Coza]

Scumpă Irina, dacă cititorii mai au puțintică răbdare, acușica voi pune capac ghizuniei. Mă rog să aibă tutun... :)

Drag,

[Irina Lucia Mihalca]

Domol si molcom curg aceste versuri spre intregirea unui nou tablou, plin de viata, din ciclul La Ghizunie!

Mi-a placut!

Cu drag citire! 

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Mihaela Roxana, umorul nu-mi aparține. Pur și simplu transcriu întâmplări din mediul rural. Tocmai că-s reale, vreau să le consemnez pentru viitor... Dar cine va căuta după ele? Nimeni.

Mulțumesc pentru înțelegerea corectă a demersului!

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, Iorguța lu' Calup are vițel la îngrășat, așa că mintenaș îl va băga cu cheratina frontală în priză... :))

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Anecdotă, domnule Paul Rotaru? Mai degrabă, dramă. Veteranului i s-au întâmplat nasoale!...

Desigur, contează cine alunecă pe coaja de banană... :)

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, când eram mici, făceam, mai spre primăvară, oameni de zăpada. Dădea căldura. Omătul se topea în jur. Omul nostru ajungea - stuchit de căldură şi praf - o ruină. Imaginează-ți-l alături de un pluton de oameni din zăpadă imaculată... :)

Drag,