Pic

[Petre Ioan Crețu]

  - poem spășit despre nimic -

1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur Pic nu există
e mai mult o stare de spirit
o zbatere fără rost
câțiva atomi adunați într-o celulă lălâie
mai degrabă două trei cuvinte 
despre un suflet
chircit sub ratare neîmplinire absurd
ucis într-o noapte fără lună
de singurătate de uitare
sub prunul bătrân

2. Nașterea și moartea lui Pic

despre mine pot să spun
că locuiesc în spațiul poate în timpul și în satul meu
aici dimensiunile au un alt rost
oamenii sunt altfel sunt păpuși din hârtie
și ei plutesc cu zgomot
purtați de vânt peste livada bătrână
duhnind a tutun ieftin a cârciumă a humă
.
cred că m-am născut prea devreme
într-un timp chinuit în căruță
de fiecare dată spun
că m-am născut fără voia mea de frică
de trăit am trăit într-un fel de căruță
cu aripi de lemn putrezite
scoarțele se subțiau se înălțau
îmi veneau peste umeri
lanțuri grele de fier
nu mai puteam să mă desprind
iar zborul era scurt mai des o dorință
la moartea mea vecinii au să arunce cu pietre în căruță
să-i spargă zarea lumina ce încă persistă
felinarul sau ochiul de pisică
într-un târziu
primarul o să transforme căruța
în casă memorială
cei care m-au lovit vor vinde bilete la intrare
apoi vor fura roțile căruţei
și le vor vinde la oraș pentru o țuică
unora care le vor atârna în sufragerie
pe pereții zugrăviți cu sclipici
fără să știe că în ele sunt închise
fărâme din sufletul meu
și că o să-i bântui ori de câte ori
îmi va fi dor de mine
sau voi vrea să scriu un poem

 

(va urma)

[Valeria Merca]

Rostul lui PIC printre noi e unul înălțător, special... incontestabil...:)

Cu aceeași plăcere a lecturii,

[Petre Ioan Crețu]

Am mai făcut oareșce modificări și am să mai fac

[Petre Ioan Crețu]

Mulțămesc   Sofia, deja am pus partea a doua, doar că e scris dintr-o suflare și aștept observații. 

Cu drag,

Pic

[Sofia Sincă]

Memorial înainte de vreme... Deocamdată, colț îndoit spre amintiri. Cu cât mesajul este mai real, cu atât armura se îmbracă cu revoltă asupra tot și toate, aidoma unui destin nărăvaş, greu de strunit.

Așteptăm continuarea...

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc  Tudor, m-ai prins și ai dreptate, sunt călătorul din moarte în altă moarte.

Mai ales că partea a treia a poemului are subtitlu „călătorul dintre morți - inspectorul”, sau ceva asemănător

[Tudor Cicu]

La un moment dat va veni cineva ca să-l caute pe PIC în urma unui denunț sau poate dintr-o mare singurătate că primarul nu s-a ținut de cuvânt. Deci PIC există - poemul l-a salvat, Asta, pentru că PIC își va lua bilet până la moartea următoare... Și după cum îl știm pe poet, nu se va lăsa până nu va vedea moartea cu gâtul pe tăietor. Poem metafizic având consistența unor tandreți refuzate. Semn de lectură plăcută.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc Nikol. mulțumesc  Gina, pentru trecere și semn

[gina zaharia]

Drag ne ești, PIC!

[Nikol MerBreM]

Despre nimic?! Dar e mare cât un... PIC :)! Nu ştiu alţii cum sunt :), dar eu de când vă citesc, privesc altfel prunii :)). Mai mult nu mai zic că... de ce aş vrea să stric starea care generează astfel de  poeme :)?!...

Drag,

Nikol